Sursa ta de dezvoltare personala

Frumuseţea dincolo de make-up

2012-01-13T19:11:00.000+02:00

”FRUMUSEŢE DINCOLO DE MAKE-UP”

– cu Tine, pentru Tine, despre Tine -

Salon de Înfrumuseţare Interioară

- primele două ediţii din 2012 -

…Dă-ţi voie să te cunoşti aşa cum eşti.

Dă-ţi voie să fii aşa cum eşti.

Doar dă-ţi VOIE, atât este neVOIE să faci…

O întâlnire al cărei subiect este înfrumuseţarea interioară, se adresează în primul rând inimii, sufletului şi abia apoi minţii.

În mica copilărie, primele modele de frumuseţe sunt mama şi tata, sau persoanele de îngrijire, persoanele semnificative pentru noi.

Pe lângă norme şi reguli, părinţii ne-au transmis – chiar şi parţial – ideea lor despre frumuseţe, pe care, de cele mai multe ori, au preluat-o şi ei de la părinţii lor.

Mai târziu, ne-am raportat la ideea de frumuseţe prin intermediul grupului de prieteni, apropiaţi etc. Cu toate că nu sunt fireşti comparaţiile, totuşi mediul/mediile în care am intrat, îi determină pe mulţi să se compare cu cei din jur şi să îi imite, atunci când avantajele sunt posibile.

Prin această “contagiune socială”, prin acest “mimetism social” – la care aderăm, inconştient, de la vârste foarte mici – nu facem decât să ne înrolăm în jocul falsei valorizări, să devenim din ce în ce mai nesiguri, să aratăm că nu avem încredere în propria persoană – dar şi să ne îndepărtăm de noi şi să ne prelungim criza de identitate.

Nevoia de Frumuseţe este influenţată de mecanisme de comparare socială, de imitaţie şi contagiune socială – toate acestea pe fondul lipsei de încredere în sine, în propria valoare… şi, de ce nu, pe fondul căutării/crizei inconştiente de identitate – o criză care nu întodeauna are legatură cu vârsta adolescenţei.

Toţi avem un set de nevoi psihologice pe care – dacă nu reuşim să ni le satisfacem în mod corect – încercăm să ni le satisfacem apelând la trucuri care ţin de îmbunătăţirea aspectului exterior:

Nevoile la care mă refer sunt:

nevoia de a fi iubiţi aşa cum suntem
nevoia de aprobare
nevoia de acceptare
nevoia de apreciere

Toţi am trăit situaţii în care ne-am simţit descurajaţi, plini de îndoieli şi nedemni de a primi iubire şi apreciere. Toate aceste situaţii ne-au generat setul de nevoi psihologice menţionate mai sus şi pe care le-am experimentat de mici în familiile noastre.

Oare nu este posibil ca nevoia de frumuseţe (devenită dependentă de frumuseţe) şi goana după frumuseţe să acopere, de fapt, una dintre nevoile anterior menţionate?

Tot ceea ce numeşti defecte ale tale, tot ceea ce nu îţi place la tine, sunt cele mai mari calităţi ale tale.

Eşti o fiinţă frumoasă, dar cât de mult crezi şi tu despre tine că eşti cu adevărat frumos/frumoasă?

Eşti o fiinţă demnă de a fi respectată şi iubita şi ştii şi tu acest lucru. Doar că ai ajuns în etapa în care nu ai încredere în tine, ţi-ai pierdut încrederea în viaţa şi în cei din jurul tău şi eşti, probabil, pe cale să te însingurezi.

Există o memorie a Sufletului, care se regăseşte şi în memoria Corpului – ni se oferă clipa de clipa semnale – sub diverse forme – comunicându-ne, de fapt, că avem poate multe aspecte nevindecate, neconştientizate sau aspecte din noi pe care nu le ascultăm şi care au nevoie de întreaga noastră atenţie.

“Semnalele” pe care le emit Sufletul şi Corpul – începând de la simple emoţii negative până la diverse afecţiuni sau chiar boli – ne pot arăta aspectele pe care poate nu ştim să le vedem, să le înţelegem şi cărora încă amânăm să le acordăm atenţie.

Depinde numai de noi să atingem Starea de Echilibru, astfel încât să fim mereu în contact cu Sufletul şi cu Corpul nostru şi în viitor să nu apară regrete pentru alegerile, hotărârile şi deciziile pe care le luăm acum, influenţaţi de factori exteriori nouă.

Eşti pe drumul împrietenirii cu tine, însă ţi-e teamă să păşeşti singur/ă şi crezi că îţi va lua mult timp să ajungi la tine. Cu toate că pare un drum lung şi un proces de durată, vei fi uimit/ă cât de scurt este de fapt.

Frumuseţea interioară nu are aceeaşi unitate de măsură cu frumuseţea exterioară, însă este mult mai importantă şi mult mai puternică decât aceasta din urmă.

Forţa frumuseţii tale interioare aşteaptă să fie descoperită.

Vino, te aştept la Salonul de Înfrumuseţare Interioară!

CÂND:

EDIŢIA 4: SÂMBĂTĂ, 14 Ianuarie 2012, 14.00-18.00 – locurile sunt deja ocupate
EDIŢIA 5: SÂMBĂTĂ, 21 Ianuarie 2012, 14.00-18.00

UNDE: Bucureşti / Zona Armenească (locaţia va fi comunicată doar persoanelor care confirmă participarea).

COST: 80 lei/persoană (include suportul de curs şi consumaţia)

Înscrierile sunt deschise!

Rezervă-ţi locul prin e-mail la adresa mona@minunemica.eu , trimiţând un mesaj cu subiectul ”Înscriere Salon de Înfrumuseţare Interioară” şi specificând data pentru care optezi, numele şi numărul tău de telefon şi numărul de persoane pentru care doreşti să faci rezervarea.

De asemenea, rezervările se pot face şi telefonic, sunând la numărul: 0722-50.10.50.

OBS.: Aceste întâlniri nu se doresc a fi grupuri de suport / dezvoltare personală / consiliere psihologică.

Te invită la acest Salon de Înfrumuseţare Interioară:

Mona Georgescu

Mona este psiholog cu o carieră de peste 10 ani în domeniul resurselor umane, având şi o specializare în domeniul psihoterapiei şi psihanalizei copilului şi adolescentului. Totodată, este trainer şi fondator al site-ului de explorări interioare MinuneMica.ro şi autor de articole psiho-spirituale şi inspiraţionale.

Este promotoare a ideii conform căreia între dezvoltarea personală şi cea profesională trebuie să existe un echilibru – evoluţia personală trebuie să se îmbine armonios cu cea profesională, iar scalele de valori aferente fiecăreia dintre acestea trebuie să fie de asemenea în armonie. Dacă aceasta armonie nu este resimţită, nu numai că frustrările la locul de muncă şi în viaţa personală nu vor înceta să apară, dar echilibrul Întregului alcătuit din Suflet-Minte-Corp-Spirit, are de suferit.

După experienţa dobândită în mediul de afaceri multinaţional, alegerea să a fost de a-şi desfăşura activitatea pe cont propriu, folosind în munca sa de trainer şi de consultant resursele acumulate anterior. În prezent, se dedică proiectelor de educare non-formală pentru adulţi, dar şi pentru copii şi adolescenţi. Unul dintre proiectele sale de suflet se adresează în mod exclusiv doamnelor şi domnişoarelor şi are la bază observarea atentă a modului în care femeia angajată în mediile corporatiste şi aşa-zis “modernă” uita să mai fie Femeie.

Prin toată activitatea sa, prin toată muncă depusă pe propriul site pentru cei preocupaţi de devenirea psiho-spirituală şi de optimizarea personală, Mona vă încurajează să vă scrieţi Povestea Personală, să reveniţi cu încredere pe drumul vostru şi să răspundeţi la întrebarea: “Ce preferi să fii: ÎNTREG sau BUN?”

IMPRESIILE CÂTORVA DINTRE PARTICIPANTELE LA SEMINARIILE

MINUNEMICA.RO

“Mi-a prins foarte bine acest timp petrecut la Gura Diham, în care, cu ajutorul tău, am reuşit să mă întâlnesc de câteva ori cu mine. M-au ajutat în mod deosebit exerciţiile “Scrisoare către Tine” şi “Cine eşti TU?”, care au generat un “click” important pentru mine. Dacă vrei să publici exemple pe site, mi-ar plăcea să împărtăşesc “Scrisoare de Dragoste către Mine” şi “Cine eşti TU?”, care pentru mine sunt acum puncte de sprijin foarte importante pe drumul spre mine însămi, pe care am pornit. Mulţumesc! Şi mulţumesc şi Dianei, sora mea, pentru acest cadou extraordinar. Şi te iubesc!”
(Loredana C.)

“Dragă Minune Mică,
Mulţumesc pentru această experienţă pe care am trăit-o foarte intens. Simt că am creat – sau mai degrabă că m-am conectat – la un spaţiu de siguranţă în care pot fi eu însămi, aşa cum sunt, fără măşti. Am descoperit părţi din mine care m-au cutremurat şi părţi care m-au facut să râd, să mă bucur şi să simt iubire şi respect.
Am apreciat felul în care s-au succedat exerciţiile şi meditaţiile, şi complementaritatea lor. Simt că am plantat nişte seminţe minunate, de care îmi propun să am grijă şi mai departe. Am râs cu toată fiinţa mea şi am eliberat o parte din blocajele care mă ţineau departe de mine. Am eliberat emoţii adânc blocate în mine şi m-am simţit uşurată şi recunoscătoare. Am cunoscut nişte femei extraordinare, care m-au inspirat şi emoţionat cu poveştile, emoţiile şi energia lor. Am gustat cu poftă din bucatele alese şi din cele aduse de Loredana. Dar mai ales am gustat cu poftă din mine, am redescoperit cheful de dans şi de maimuţăreală. Aaaah, ce bine a fost să îmi dau voie să mă strâmb, să râd şi să împărtăşesc îmbrăţişări calde, zâmbete şi iubire.
Şi, mai ales, am apreciat acel spaţiu liber de expresie, fără feedback, doar cu ascultare şi înţelegere.
Pentru toate acestea şi pentru restul de lucruri pentru care nu am acum cuvinte, Mulţumesc! Namaste!”
(Irina L.)

“Mă bucur foarte mult că am participat. Nu ştiam exact de ce am optat pentru a fi în această tabără. Acum, la sfârşit, după ce am parcurs toate activităţile desfăşurate aici, am înţeles. Mă căutam pe mine, iar voi mi-aţi arătat drumul către mine. Mulţumesc!”
(Diana C.)

“Participarea la acest seminar m-a făcut să mă trezesc la realitatea mea şi nu a celor din jurul meu. M-a ajutat să îmi descopăr nevoile personale. Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că m-a ajutat să te cunosc.”
(Luminita B.)

“Acest seminar a apărut şi avut un rol. Nu este nimic întâmplător. Mulţumesc! Ai reuşit să mă faci să cred că sunt pe calea cea bună în regăsirea de sine. M-ai făcut să mă gândesc şi la mine…”
(Eliza N.)

“Mulţumiri pentru orientarea către noi înşine, pentru încurajarea de a ne deschide, pentru deschiderea ta, prin împărtăşirea de experienţe personale, pentru muzica de suflet, pentru o zi de sâmbătă, pentru frumuseţea din tine. Toate cele bune şi pe curând!”
(Camelia S.)

“Acest seminar mi-a plăcut foarte mult, m-a sensibilizat, m-a inspirat; am avut de învăţat o grămadă de lucruri noi, am descoperit lucruri noi – despre care nu am ştiut niciodată că există. Voi mai participa şi la următoarele etape ale acestui proiect. Îţi mulţumesc!”
(Daniela B.)

“Un cadru sincer, cald, emoţionant, cu oameni frumoşi, poveşti cutremurătoare, lecţii de viaţă. Într-o lume tot mai agitată, care aleargă din ce în ce mai mult spre exterior, spre material, începi să te întrebi cine eşti tu, începi să te cauţi, să cauţi repere la care să te raportezi, încerci să găseşti şi în ceilalţi oameni o bucăţică din tine. De aceea, cred că un astfel de seminar este extrem de util. Să ne amintim cine suntem, ce e cu adevărat important. Cel mai emoţionant moment a fost cel în care mi-am pus pe hârtie gândurile, sentimentele, impresiile printr-o scrisoare de dragoste către mine. M-am bucurat să pot răspunde la întrebarea “CINE SUNT EU?” fără a mă raporta la exterior, la rolurile sociale, la serviciu, etc. O companie plăcută, cu care am multe în comun, şi în a căror poveste m-am regăsit. M-aş bucura să ne revedem. Mulţumesc!”
(Roxana A.)

“Am venit fără nicio aşteptare, fără idei preconcepute, fără obiective de atins, fără probleme de rezolvat sau ”cursuri” de bifat. Am venit doar cu o mare curiozitate şi cu… o minte deschisă. Sufletul, însă, îmi era cam închis. La început. Mi-am pus multe întrebări, m-am blocat de multe ori, m-am analizat, m-am deschis şi mi-am propus: am început o călătorie în interiorul meu. Am descoperit că mai am multe de… “descoperit”. Consider că a fost un punct important de plecare către mine însămi. A fost o “întâmplare” a vieţii, întâmplare pe care o voi păstra în sufletul meu. Mulţumesc. Şi sper să ne revedem. FELICITĂRI!”
(Adriana Z.)

“Astăzi am descoperit la acest seminar lucruri pe care nu le observam, nu le băgăm în seamă, datorită problemelor cotidiene sau problemelor de familie. Femeia zilelor noastre, care a uitat că mai există şi ea însăşi, nu numai în rol de soră, mamă sau bunică.”
(Aurelia C.)

“A fost creată o atmosferă propice descoperirii de sine, a ceea ce reprezintă fiecare. Cred că fiecare participantă a avut ocazia să se redescopere şi să îşi analizeze aspectele bune şi aspectele rele, oportunitatea îndreptării anumitor aspecte, influenţele anumitor măşti, neperceptibile. M-ar mai interesa subiecte legate de relaţia eu - cei din jur, încrederea în sine, depăşirea blocajelor interne. Mulţumesc!”
(Oana D.)

“Într-o frumoasă zi de martie, într-un cadru plăcut, sub o îndrumare atentă, plină de afecţiune şi competenţă, am început o introspecţie a propriei noastre persoane. Ne-am scos, rând pe rând măştile, ne-am analizat gândurile, sentimentele, ne-am conştientizat umbrele. Am aflat cine suntem cu adevărat şi am dobândit mai multă încredere, pace, lumină.”
(Elena P.)

“Dragă Minune Mică,
Nu am cuvinte să îmi exprim emoţiile pe care le trăiesc acum, la finalul întâlnirii. Au fost 4 ore în care mi-am pus faţă în faţă trăiri, sentimente îngropate de vii, răni emoţionale pe care le-am conştientizat şi, nu în ultimul rând, zâmbete şi lacrimi. M-am revăzut bebeluş, copil, adolescentă, matură… şi ştiu că am trecut spre înţelepciune cu ajutorul tău şi al femeilor extraordinare pe care le-am cunoscut la această retragere în sine. Te rog să mai organizezi astfel de întâlniri, nu am mai întâlnit astfel de cursuri până acum (de fapt, aşa cum spui şi tu, nu sunt cursuri) şi te felicit pentru calitatea îndrumării şi ghidării printre atâtea probleme. Eşti o fiinţă cum rar am întâlnit, nu am cuvinte să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că te-am întâlnit. Îţi doresc tot binele din lume! Te iubesc şi mă iubesc, am încredere mai multă în mine şi am înţeles că viaţa mea este minunată aşa cum este.”
(Luiza S.)

“Mulţumesc pentru grija arătată, pentru îndrumarea mai mult decât profesionistă şi de cea mai înaltă calitate – nu mă aşteptam la un astfel de îndrumător spiritual… într-o lume în care este promovată falsa spiritualitate şi non-valoarea. Voi reveni cu mult drag şi la seminarii şi pe site, mai ales că mă număr printre primii cititori ai Minunii Mici. Insight-urile pe care le-am avut pe parcursul acestui program, au fost cele mai semnificative momente pentru mine şi viaţa mea deja s-a schimbat. Mulţumesc din inimă! Recunoştinţă şi binecuvântări divine, eşti un om minunat!”
(Carla D.)

(Articol preluat integral cu acordul autorului de aici.)

Tabara dedicata exclusiv doamnelor si domnisoarelor

2011-07-23T22:52:00.010+03:00

”Corpul si Sufletul nu sunt despartite niciunde, isi apartin unul altuia, sunt parti ale intregului. Trebuie sa accepti corpul, trebuie sa iubesti corpul, trebuie sa respecti corpul, trebuie sa fii recunoscator corpului”

- Osho -

MinuneMica.ro si Studio Experimental

te invita in tabara!

“Sense – Beauty Inside”

- tabara dedicata exclusiv Doamnelor si Domnisoarelor! -

Este vara. Este vacanta. Este vacanta Ta.

Vrei sa ai o vara frumoasa, cu un cer senin.

Vrei sa ai o vacanta frumoasa. Vrei sa ai un suflet senin.

In sfarsit, ai timp pentru tine, asa cum ti-ai dorit.

Ai timp. Ti s-a dat timp. Timp sa te cunosti.

Da-ti voie sa te cunosti asa cum esti.

Da-ti voie sa fii asa cum esti.

Doar da-ti VOIE, atat este neVOIE sa faci.

Vino sa te cunosti, vino sa ne cunoastem.

“Sense – Beauty Inside”

– o incursiune de vara,

pentru redescoperirea atributelor care definesc

Sufletul, Corpul, Mintea si Spiritul Feminin -

Exista o memorie a Sufletului, care se regaseste si in memoria Corpului – ni se ofera clipa de clipa semnale – sub diverse forme – comunicandu-ne, de fapt, ca avem poate multe aspecte nevindecate, neconstientizate sau aspecte din noi pe care nu le ascultam si care au nevoie de intreaga noastra atentie.

‘’Semnalele’’ pe care le emit Sufletul si Corpul – incepand de la simple emotii negative pana la diverse afectiuni sau chiar boli – ne pot arata aspectele pe care poate nu stim sa le vedem, sa le intelegem si carora inca amanam sa le acordam atentie.

Timp de 3 zile, sunteti invitate sa experimentati metode practice si eficiente de constientizare a memoriei Sufletului-Corpului, dar si metode de constientizare, de conectare la propria sursa de claritate, de relaxare in interior, astfel incat ”parteneriatul” dintre Suflet- Corp- Minte-Spirit sa fie unul de succes!

Programul intensiv al celor 3 zile are ca scop privirea si intelegerea tiparelor si credintelor limitative care au dus la blocarea energiei naturale a Feminitatii, tipare si credinte care se activeaza in mod automat, impiedicandu-te sa te bucuri de Feminitate si de Viata ta.

Modalitatile de lucru reunesc procedee, tehnici si meditatii din sfera psiho-spiritualitatii, a optimizarii si evolutiei personale – toate vizand purificarea corporala si emotionala, conectarea la propria sursa de vitalitate si naturalete, constientizarea si gestionarea emotiilor negative care au produs blocaje in Suflet-Minte-Corp, poate reprimandu-ne Feminitatea si potentialul natural.

DE CE SA PARTICIPI?

Pentru ca …

… printre atatea probleme ale vietii de zi cu zi …

ai uitat de tine, ai uitat cine esti,

ai uitat ca existi in primul rand pentru tine…

… ti-e frica sa asculti mesajele pe care sufletul si corpul tau ti le transmit sau nu stii inca sa le decodifici …

… alegerile pe care le-ai facut pana acum nu te reprezinta asa cum ai vrea

si nu esti in armonie cu tine, dar iti doresti aceasta armonie…

… ti-ai ratacit visele printre responsabilitatile vietii de zi cu zi…

… ai vrea, dar nu ai curaj inca, sa schimbi ceva la tine si

sa te indrepti in directia dorita…

… porti cu tine un dialog launtric, dar inca amani momentul intalnirii cu tine…

… te-ai abatut de la visele tale…

… vacanta de acum iti este data sa o folosesti intr-un mod inedit

- altul decat cel obisnuit:

sa iti amintesti toate aceste lucruri,

sa le dai sensul dorit de tine

si

sa intelegi adevarata valoare pe care emotiile o au

pentru Sufletul si pentru Corpul tau.

Pe parcursul celor 3 zile, vom invata sa ne ascultam si recunoastem corpul si simturile, sa ne constientizam si intelegem sentimentele, emotiile, sa realizam poate ca ele fac parte din armonia fiintei noastre – sa nu vedem neaparat ceva rau in emotiile negative. E nevoie sa ajungem singure la o „concluzie personala” in aceasta directie, nascuta din propria experienta si intelegere. Pentru ca cel mai mult conteaza cum ne simtim, cum suntem in interior – cu inima inchisa sau dechisa, de exemplu.

Reprimarea emotiilor negative, din dorinta de „a nu face valuri” ne poate ajuta cel mult sa pastram pacea cu orice pret, in realitate ne face doar sa ne asumam responsabilitatea sau chiar vina pentru orice, chiar pentru lucruri de care nu suntem raspunzatori, ne fac sa ne interiorizam si sa nu parem suparati, dar aceasta e o liniste falsa.

Costul acestei atitudini nu este decat o suferinta psihosomatica, ceea ce este insasi modalitatea in care psihicul si fizicul elibereaza emotiile negative acumulate.

Nici „abordarea tacuta” – pe care cele mai multe dintre noi o practica – nu este o forma sanatoasa de a reprima emotiile negative, nici critica si nici pozitia posesiv agresiva prin care unii pot alege sa isi manifeste nemultumirile. Toate aceste metode de sustrageri emotionale duc la exteriorizarea, mai tarziu, sub forma de simptom (boli) a emotiilor negative acumulate.

“Rezolvarea” in sensul de acceptare a acestor emotii “negative” depinde de multi factori ce tin de noi: daca ne acceptam, daca avem inima deschisa, de integritatea noastra sau pastrarea si dezvoltarea vietii spre un drum care sa respecte nevoile sufletului nostru.

Intelegand si gestionand in mod sanatos memoria Sufletului – Corpului, Viata ta este in Echilibru, iar tu esti Fericita pentru ca stii cum sa atingi singura acest Echilibru- sursa linistii interioare.

Pentru ca acest Echilibru sa poata fi atins cu succes, iti punem la dispozitie cai simple spre transformare evolutiva, devenire psiho-spirituala si optimizare personala – pornind de la constientizarea blocajelor emotionale si psihologice care ne-au afectat si inca ne afecteaza viata – personala si profesionala.

Intrucat recunoasterea trasaturilor si calitatilor personale ne impaca si ne aliniaza cu noi insine, dupa cele 3 zile petrecute alaturi de noi, vei invata sa te asculti, sa te conectezi la sursa de liniste interioara, sa comunici cu Sufletul si cu Corpul tau si vei putea sa observi ca in viata ta vor aparea urmatoarele transformari:

• la nivel fizic: inveti sa iti asculti corpul si mesajele pe care corpul tau ti le trimite

• la nivel emotional: vei reusi sa identifici, sa constientizezi si sa acceptii ranile copilariei, astfel incat sa nu te mai afecteze in prezent si nici in viitor (constientizarea poate fi suficienta pentru ca ranile sa se duca de la sine)

• la nivel mental: vei descoperi cum controlezi propriile tipare/programe mentale si conditionari; vei dezvolta capacitatea de claritate interioara, detasare si privire, observare a ce ti se intampla (starea de martor interior)

• la nivel spiritual: redescoperi Armonia, Frumusetea, Centrarea in propria fiinta si, prin acestea, Alinierea cu tot ceea ce te inconjoara; simti ca faci parte din Univers si ca Universul are nevoie de unicitatea ta

Scopul tuturor modalitatilor de lucru selectate, este atingerea si pastrarea starii de claritate si linistirea Sufletului si a Mintii – deopotriva.

Depinde numai de noi sa atingem Starea de Echilibru fara a neglija niciunul dintre aceste nivele, astfel incat sa fim mereu in contact cu Sufletul si cu Corpul nostru si in viitor sa nu apara regrete pentru alegerile, hotararile si deciziile pe care le luam acum!

Programul intensiv – alcatuit din 9 explorari interioare si 9 meditatii speciale – ne va ajuta sa ne contactam cu noi insine, trecand cu blandete, delicatete si intelegere dincolo de imaginea de la suprafata si sa re-venim in interiorul nostru atat de minunat, pentru a trimite inapoi, celor din jur, adevarata noastra stralucire.

VA INSOTESC IN ACEASTA INCURSIUNE IN MEMORIA SUFLETULUI SI A CORPULUI:

MONA GEORGESCU

Mona este psiholog cu o cariera de peste 10 ani in domeniul resurselor umane, avand si o specializare in domeniul psihoterapiei si psihanalizei copilului si adolescentului. Totodata, este trainer si fondator al site-ului de explorari interioare MinuneMica.ro si autor de articole psiho-spirituale si inspirationale.

Este promotoare a ideii conform careia intre dezvoltarea personala si cea profesionala trebuie sa existe un echilibru – evolutia personala trebuie sa se imbine armonios cu cea profesionala, iar scalele de valori aferente fiecareia dintre acestea trebuie sa fie de asemenea in armonie. Daca aceasta armonie nu este resimtita, nu numai ca frustarile la locul de munca si in viata personala nu vor inceta sa apara, dar echilibrul Intregului alcatuit din Suflet-Minte-Corp-Spirit, are de suferit.

Dupa experienta dobandita in mediul de afaceri multinational, alegerea sa a fost de a-si desfasura activitatea pe cont propriu, folosind in munca sa de trainer si de consultant resursele acumulate anterior. In prezent, se dedica proiectelor de educare non-formala pentru adulti, dar si pentru copii si adolescenti. Unul dintre proiectele sale de suflet se adreseaza in mod exclusiv doamnelor si domnisoarelor si are la baza observarea atenta a modului in care femeia angajata in mediile corporatiste si asa-zis ”moderna” uita sa mai fie Femeie.

Prin toata activitatea sa, prin toata munca depusa pe propriul site pentru cei preocupati de devenirea psiho-spirituala si de optimizarea personala, Mona va incurajeaza sa va scrieti Povestea Personala, sa reveniti cu incredere pe drumul vostru si sa raspundeti la intrebarea: “Ce preferi sa fii: Intreg sau Bun?”

KIRAN MIHAELA MARDALE

Kiran Mihaela Mardale este de formatie profesor (a studiat in cadrul Facultatii de Litere) si a lucrat in invatamant, educatie, turism si media.

Pe ringul vietii si al dansului experimenteaza si studiaza tango, dans contact, „Cele cinci ritmuri”, Trance Dance, tantra, terapie si meditatie.

Kiran experimenteaza tantra si meditatia ca metode ce ne pregatesc si deschid pentru a fi degajate si naturale, conectate la puterea si claritatea interioara, bucurandu-ne de viata de zi cu zi, lasand deoparte asteptarile si, mai ales, mastile pe care ni le punem pentru a parea (alt)cineva in functie de rolul jucat in societate.

Kiran crede ca „Totul este sa fim reale (sa nu ne prefacem), sa traim cu totalitate si sa fim prezente in viata de zi cu zi”.

Kiran tine de cativa ani seminarii de meditatii si constientizare corporala.

In 2006 a creat in Bucuresti centrul Studio Experimental – un spatiu al explorarii de sine si constientizarii prin experienta directa a metodelor ce au marcat (si marcheaza in continuare) calatoria catre ea insasi.

Mai multe detalii despre Mona & Mihaela: AICI si AICI

Fiecare participanta la aceasta tabara, va beneficia de experienta celor doi facilitatori, de informatii documentate si clare, formulate concret, eficient si cat mai practic, precum si de principii demonstrate de-a lungul timpului. Daca vor fi urmate, toate acestea ofera garantia unei cunoasteri de sine aprofundate pentru fiecare aspect al Intregului Feminin: Suflet-Corp-Minte-Spirit.

UNDE:

Vom petrece 3 zile minunate la Complex Gura Diham – cladirea noua; puteti vedea cateva imagini: aici si aici

CAND:

19- 21 august 2011

PROGRAM:

Vineri, 19 August: 17.00- 19.00

Sambata, 20 August: 09.00- 12.00; 14.30- 18.30

Duminica, 21 August: 09.00- 12.30

INVESTITIA:

575 lei/ pers (pretul include: pretul cursului + cazare in camere duble + masa pe durata taberei)

Va invitam sa va inscrieti pana pe data de 8 August 2011.

Inscrierea este valida numai dupa achitarea unui avans de 50%, restul urmand sa se achite in momentul intalnirii la Gura Diham.

Nota: Pentru doamnele/domnisoarele ce doresc cazare in camere single: se achita in plus o diferenta de 50 lei.

INSCRIERI & DETALII:

Mona Georgescu:

telefon: 0722.501050; e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com

Kiran Mihaela Mardale:

telefon: 0728.775498; e-mail: studio_experimental@yahoo.com

OBS.:

Aceste intalniri nu se doresc a fi grupuri de suport / dezvoltare personala /consiliere psihologica

Vânzarea, ca o pradă

2009-11-15T06:10:00.000+02:00

Obsesia misiunii în tehnicile de vânzare

De ani de zile învăţăm sa vindem, de tot atâţia ani nimeni, niciodată, nu-i mulţumit de rezultate. Desigur, target-ul e, în mod special, pus mai sus cu 10-15%, desigur şefii nu înţeleg sau nu vor să ţină seama de potenţialul pieţei sau specific zonei, desigur clientul este o, din ce în ce, mai rara avis, desigur, desigur... şi nici cursul de vânzări nu e bun, şi – cel mai simplu – trainerul nu are experienţă, sau n-a vândut în viaţa lui asigurări, deci el e de vină... Iar dacă nu sunt ei toţi de vină, atunci – “fireşte”! – sunt de vină produsele, oricum de vină e cineva, până la urmă, sau vreo conjunctură, cel puţin.

De aici şi până la a considera că de vină e oricine şi orice, în afara procesului în sine şi cu excepţia demersului de vânzare, pasul e mic şi rapid. Şi cind îl facem, am scăpat de o senzaţie deranjantă, aceea că noi înşine, vânzătorii, am putea greşi undeva. Dacă am cunoaşte însă cu mai multă precizie cât de mari sunt investiţiile şi efortul în menţinerea şi dezvoltarea unui canal de vânzare, dacă ne-am pune concret problema profitului, poate că am privi altfel lucrurile, pentru că ele nu sunt simple, dar nici complicate, sunt doar mai complexe decât ne-am obişnuit să credem, în postura de vânzători fiind.

Şi până la urmă, despre ce e vorba? Misiunea noastră este să găsim cele mai bune răspunsuri la nevoile clienţilor. Corect? Da. Ne străduim să înţelegem ce anume doresc ei, ce au nevoie concret şi ce anume la va rezolva problemele. Studiem problemele si toate legăturile, mai vorbim cu unul, cu altul, şi venim cu o soluţie care credem că va rezolva în bună parte nevoile existente. Deoarece considerăm că e misiunea noastră să oferim clientului sprijinul şi informaţiile care îi sunt necesare pentru a ajunge la decizia de cumpărare, pentru a alege cea mai buna soluţie din cele posibile.

Şi uneori merge, aşa cum ne aşteptăm. Obţinem acordul clientului, toate mecanismele se pun în mişcare, sistemul funcţionează. Alteori, însă, nu merge nimic; clientul reacţionează cu totul diferit faţă de aşteptări, sau îşi pierde interesul, sau vine cu ceva care ţine de sistemul lui de gândire, diferit de al vânzătorului, cu care dă peste cap tot efortul acestuia. Şi asta în condiţiile în care vânzătorul respectă integral paşii clasici, deja, ai procesului de vânzare, oferă toate informaţiile necesare: despre el, despre firmă, despre produs, despre serviciile conexe. Culmea, nici discount-urile nu ajută. Întâlnirea se consumă, clientul nu mai revine.

Ce se întâmplă, de fapt, în astfel de momente? De ce avem senzaţia că nu ne mai ascultă clientul, că nu mai preţuieşte sfaturile noastre, că primeşte informaţiile doar din condescendenţă, iar după ce plecăm nu ia nici o decizie de cumpărare? De ce continuă să trăiască / lucreze fără să schimbe nimic? Şi, în general, de unde-i vin toate informaţiile şi impulsurile care îl fac să nu ne mai ia oferta în considerare?

Să analizăm un pic:

Nu l-ai forţat în nici un fel să se grăbească să ia decizia, nu a resimţit nici o presiune psihică.
I-ai oferit sfaturi pertinente, nu numai corecte, respectând chiar şi structurile de comunicare care te caracterizează cel mai bine şi toate regulile verbal – nonverbal – paraverbal.
Ţi-ai orientat soluţia pe care i-ai propus-o după criterii pe care le-ai considerat corecte, clare, pe care le caracterizezi ca fiind raţionale.

Mda. Să vedem cum a primit el toate astea:

Decizia lui depinde şi de consecinţele acesteia asupra altor persoane / aspecte şi structuri de business.
Structurile şi modele tale optime de comunicare sunt ale tale, nu şi ale lui.
Criteriile tale pe care ţi-ai construit soluţia, corectă tehnic de altfel şi care trebuia să îţi aducă decizia lui de cumpărare, nu sunt şi criteriile lui de decizie.

În concluzie, ai lucrat corect, raţional, numai că decizia de cumpărare întârzie, întrucât informaţiile pe care le-ai cunoscut, pe care te-ai bazat şi cu care ai lucrat nu sunt suficiente pentru a împinge lucrurile înainte; clientul mai are de făcut ceva ce tu ai pierdut total din vedere: tot ceea ce a aflat şi a înţeles de la tine trebuie să aşeze în matricea lui culturală, de valori şi crezuri, altfel nu are cum să sesizeze efectul concret pe care soluţia propusă de tine îl va avea prin consecinţele ei pozitive asupra lui / sistemului lui de business, asupra relaţiilor de interdependenţă conţinute de mediul lui social / de afaceri, relaţii trecute, prezente şi mai ales viitoare. Astfel încât nu are cum să aprecieze favorabil efectul schimbării pe care trebuie să o decidă. Şi nu cumpără!

O decizie de care depinde printre altele şi atingerea target-ului tău...

Informaţia nu e suficientă ca să însemne putere

Sună şocant, dar e perfect adevărat. Am folosit toate informaţiile, faptele şi datele certe pentru a construi variante de soluţii posibile, dintre care una este în mod sigur optimă. Şi totuşi, clientul nu a cumpărat. Putem dispune de toate informaţiile din lume despre situaţia / nevoile unui client, el nu va avea abilitatea de a alege o soluţie şi de a o considera optimă până când nu va percepe integral care sunt consecinţele deciziei lui asupra propriului sistem de valori.

Modul în care utilizăm informaţia, în timp ce ajutăm clientul să găsească el însuşi răspunsurile la propriile nevoi fără să i le oferim direct, trebuie să fie circumscris rolului de consultant pe care vânzătorul unor produse şi servicii complexe îl are de fapt faţă de clientul potenţial. Vânzătorul profesionist nu va insista explicit în a vinde, ci va consilia, va îndruma clientul să descopere prin efort propriu – şi deci prin merit propriu, ceea ce este esenţial în implicarea clientului în cumpărare – necesitatea schimbării, a deciziei de cumpărare, cu mult mai multe consecinţe pozitive decât negative. În acest moment rolul vânzătorului, care defineşte şi eficienţa sa, este legat de responsabilitatea pe care o are în a pune în congruenţă realizarea target-ului său de încasări cu criteriile de valori ale cumpărătorului.

Relaţia pe care o construim în acest fel cu clientul este una pe termen lung, de parteneriat, pe baza consimţământului reciproc şi certificat. Este cazul să realizăm, mai ales în condiţiile unei crize economice, că e de preferat să devenim receptivi la persistenţa contractelor în portofoliu decât să ne coste achiziţia de clienţi noi, şi acest deziderat nu e posibil decât prin fundamentarea sănătoasă a actului de vânzare. Evit să folosesc termeni uzaţi moral – fidelizare, loializare, întrucât toată lumea îi foloseşte, dar puţini fac ceva care aduce rezultate cu adevărat considerabile. Fidelizarea clientului costă enorm, financiar, faţă de mica investiţie de timp pe care o poate face vânzătorul profesionist în demersul său, atingând esenţa deontologiei vânzării.

Desigur că avansând acest punct de vedere la nivel de top-management, opinia mea ar putea şoca nişte concepţii ancorate încă în panica luptei brute pentru cote de piaţă; mă limitez însă la a sublinia că formarea forţelor de vânzări este rolul profesioniştilor din middle-management, şi în acelaşi timp răspunderea lor pe termen lung în faţa leaderilor organizaţiilor. Filozofia supravieţuirii este dăunătoare pe termen lung, şi oricât am fi de îngrijoraţi de această criză, într-o zi ne vom pune problema cauzelor anulării a douăzeci de ani de eforturi de formare a pieţei, imposibil de răsplătit în bani, constatând totodată că şi clienţii migrează de la un „jucător” la altul, exact ca şi numărul aproximativ constant de agenţi de vânzare oarecum talentaţi...

Atât timp cât nu vom înţelege că rolul vânzătorului este acela de a ghida cumpărătorul, atât timp cât vom oferi răspunsuri directe în loc să ajutăm clientul să descopere, nu vom face altceva decât eforturi de a vinde, forţând clientul să se încadreze în tiparele noastre de comportament – şi ulterior alergând după el să-şi facă plăţile sau să îşi reînnoiască contractele... Recomandări?! Nici vorbă! Vom reuşi cel mult să îi impunem concluziile noastre, uneori chiar sub presiune, cu riscurile de a-l pierde la un moment dat, în loc să-l învăţăm să îndeplinească nişte standarde şi nişte aşteptări pe care mediul său cultural şi mediul nostru de afaceri le implică.

Ceea ce cred că trebuie să conştientizeze vânzătorul este că un client potenţial va cumpăra de la el pe termen lung numai atunci când realizează că are nevoie de o schimbare, că îi este imposibil să găsească şi să aplice de unul singur soluţia problemelor pe care le are şi că această soluţie corespunde normelor lui de confort psihic şi valorilor sale individuale.

Doar în acest fel nu vom mai obosi încercând, cu un succes îndoielnic, să îi vindem ideile noastre. Este esenţial ca el să cumpere soluţiile lui. Renunţând la a acţiona din confortul crezurilor noastre, din dorinţa de a avea dreptate ca profesionişti, din nevoia de a fi recunoscuţi ca atare, şi mai ales din interiorul limitelor impuse de obişnuinţele noastre de comportament în comunicare, vom elimina riscul de a pierde acei clienţi care nu se potrivesc cu modul nostru de a vedea lumea.

Nu e nevoie să facem nimic altceva decât să învăţăm clientul să ia decizii în propriul său context, după criteriile sale, şi folosind expertiza noastră. Asta, până la urmă, cred că nici nu e greu, odată ce am înţeles-o. Partea mai dificilă constă în a accepta cu înţelepciune că nu avem răspunsuri proprii la nevoile nici unui cumpărător, şi nici nu putem să-i inventăm soluţiile noastre la nevoile lui, ci avem doar rolul de consultant.

Un fel de coaching...

Iar dacă rolul nostru este acela de a fi agenţi ai schimbării, va trebui să fim dispuşi să ne schimbăm în primul rând pe noi înşine. Dacă nu vom avea această flexibilitate, nu vom reuşi decât cu acei clienţi ale căror comportamente de cumpărare sunt compatibile cu comportamentele noastre de vânzări. Pe ceilalţi îi vom pierde.

Nu-i suficient să avem răspunsuri la problemele clienţilor potenţiali, nu e suficient să dovedim o bună cunoaştere a problematicii cu care ei se confruntă. E necesar să aducem cumpărătorul la a avea el însuşi o înţelegere complexă a sistemului în care acţionează şi a modalităţilor de a-l alinia la schimbarea pe care o presupune decizia de cumpărare.

E necesar să devenim conştienţi de rolul nostru de a servi clientul, şi nu doar de a-i răspunde nevoilor. Şi avem nevoie de abilitatea de a-l conştientiza, la rândul său, privind piesele disparate din cadrul sistemului / organizaţiei sale care trebuie puse împreună în direcţia unei decizii.

De altfel, toată această viziune corespunde nu numai industriei în care acţionăm, fiecare din noi, ci şi altor zone ale vieţii sociale. Nu este doar o viziune modernă, ci este, în primul rând una normală, la care subscriu cu bucurie şi entuziasm.

Mihail Popescu

Senior Trainer & Consultant

“You’ll never change!” / “Take me as I am!”

2009-10-24T21:00:00.000+03:00

Un suflet sensibil

Stau si ma intreb: de ce oare exista atitea cazuri de oameni angajati de firme pentru competentele lor dar si pentru calitatile lor personale, si care dupa o perioada de timp sunt eliminati din sistem exact pentru aceleasi calitati personale care au atirnat greu in balanta dupa preselectie?… Nu vreau sa ramina o simpla intrebare retorica, merita sa ne gindim la acest aspect, intrucit fiecare din noi cunoaste cel putin citeva astfel de cazuri. Sa fie aici vorba de intoleranta?… Este acest aspect specific organizatiilor, sau il intilnim si dincolo de limitele lor, de exemplu in relatiile de cuplu? Cunosc multe “povesti” de dragoste, cupluri in care cei doi s-au indragostit pentru felurile lor de a fi, si s-au despartit din cauza acelorasi feluri de a fi, si atunci intrebarea ramine… si i se adauga si altele: in ce moment, si in ce faza, s-au nascut deciziile, in subconstient?, cit de mult sunt cei doi dispusi sa evolueze in dezvoltarea lor personala, si mai ales cu ce viteza?, cit de mult se implica partenerul tau in a te sustine, cit este dispus sa tolereze diferentele si sa astepte sa te ridici?, cine il stimuleaza pe celalalt si cine frineaza?, este diferenta inerenta o frina, un impediment, sau un stimulent, cind si in ce atmosfera, prin ce atitudini?, dragostea s-a nascut odata cu prietenia dintre cei doi, sau a venit singura pe lume?, si – foarte important, esential! – cit de fina este granita ce delimiteaza pretentiile de asteptari, si care este riscul depasirii acestei granite?, cit de atenti mai suntem sa ne observam si controlam propriile atitudini fata de partener – hei, ele sunt vizibile si in relatiile cu ceilalti din jur – si cit de rapid realizam ca nu il satisfacem si care sunt consecintele pe termen scurt, pe termen mediu? De cite ori nu l-am acuzat pe celalalt, “Tu n-ai sa te schimbi niciodata!!!”… De cite ori i-am impus, fara drept de apel: “Ori ma placi asa cum sunt, ori adio!!!”

Cit de mult rezista un cuplu, si ce sanse de redresare inteligenta are, mai ales cind descopera ca nu si-au cunoscut complet felurile de a fi si de a reactiona in tot felul de situatii, de la inceput? Intrebarile pe care le lansez, ca pe niste sageti – ca de-aia sunt nascut in zodia cu pricina – sunt, bineinteles, reciproce. Dar nu sunt otravite, sa stii!!!

Si cind nici prietenia nu functioneaza? Exista intr-adevar doar o perioada de aur, si apoi gata mierea?…

Nu, nu exista asa ceva. Cred ca chiar definitia cuplului, in dragoste, elimina din start esecul. Si ori ai cuplu, ori e un fals nedescoperit inca. Si nereparat inca!

Ar mai putea fi reparat, totusi? Sau lasitatea si orgoliul sunt piedici de netrecut, in calea evolutiei personale? Oare nu asa ne construim chiar noi propriul destin? “E alegerea ta…”

E adevarat ceea ce se tot spune, chestia cu ciorba reincalzita? (Da’ ce, doar nu suntem la masa?!) Pentru ca…

…daca nu ai cuplu –

ori (re)devii o fiara completa,

ori sensibilitatea functioneaza,

si atunci, asa cum am spus in articolul precedent, ai blues…

(Somebody pick up my pieces…)

Bettye LaVette. Un suflet sensibil

Doamna Haskins, femeia minunata cu o sensibilitate de mare exceptie in suflet si in voce, cu numele de scena Bettye LaVette, s-a nascut in 1946, pe 29 ianuarie, in localitatea Muskegon, statul Michigan, USA. Crescuta in Detroit, a inceput sa cinte mai intii in living, in casa parinteasca, si de-abia apoi in biserica, unde a fost remarcata de producatorul local Johnnie Mae Matthews. La virsta de 16 ani inregistreaza impreuna cu el primul ei single, cu piesa My Man – He’s A Lovin’ Man, care in momentul cind Atlantic Records cumpara drepturile de distributie urca rapid in primele 10 pozitii din clasamentele genului R&B. Imediat dupa acest prim mare succes, Bettye apare in primul ei turneu alaturi de muzicieni cunoscuti ai rhytm ‘n’ blues-ului: Ben E. King, Clyde McPhatter, Barbara Lynn si nou-sositul, pe vremea aceea, Otis Redding.

In 1965 da din nou peste cap toate topurile cu Let Me Down Easy, care este considerata una din cele mai bune inregistrari soul din toate timpurile. Dupa alte citeva inregistrari pe turatie rapida – 45, vinil, tehnica vremii – in 1969 semneaza contractul cu Silver Fox, sub eticheta carora se mentine constant in Top 40 R&B cu alte hit-uri celebre: He Made A Woman Out Of Me, Do Your Duty etc. De mentionat ca muzicienii studioului Memphis cu care lucra au devenit cunoscuti din acel moment sub numele de The Dixie Flyers.

In 1972 semneaza inca un contract, cu Atlantic/Atco, fiind trimisa la Muscle Shoals Sound Studios in Alabama unde inregistreaza primul ei album LP: “Child Of The Seventies”. Produs de Brad Shapiro, albumul lanseaza totodata si sectia ritmica de la Muscle Shoals, cunoscuti de atunci ca The Swampers. Prima consecinta a fost lansarea in publicitate a unui turneu, care insa a fost anulat fara ca Bettye sa primeasca vreo explicatie: “Am decis sa nu continuam acest proiect. Toate biletele vindute vor fi returnate.” Bettye a avut sufletul devastat ani de zile dupa acest moment; totusi, din aceste inregistrari a aparut un disc pe 45 de turatii, “Your Turn To Cry”, care s-a clasat imediat pe primele locuri in listele celor mai impatimiti colectionari.

Pe la mijlocul anilor ‘70 scoate la casa Epic doua 45-uri, ceea ce o va face sa-si revina putin sufleteste, iar in 1978 are loc lansarea albumului “Doin’ The Best I Can”. Mai trec patru ani si casa de discuri din orasul ei natal, Motown, o trimite sa inregistreze la Nashville, Tennessee. Rezultatul: un nou LP, produs de Steve Buckingham, “Tell Me A Lie”, al carei prim single – Right In The Middle (Of Falling In Love) – urca si el repede in Top 40 R&B.

Timp de sase ani, apoi, a aparut in show-ul Broadway “Bubbling Brown Sugar” alaturi de Cab Calloway si Honi Coles. Pina spre anul 2000 prin grija unui colectionar francez, Gilles Petard, s-au recuperat inregistrarile de la “Child Of The Seventies” despre care personalul cu care inregistrase la Atlantic credea ca s-ar fi pierdut intr-un incendiu… Astfel ca in 2000, dupa ce francezul a reusit sa cumpere licenta, inregistrarile sunt lansate grupat in noul album “Souvenirs”, sub eticheta Art & Soul, in acelasi timp cu “Let Me Down Easy – Live In Concert”, sub o alta marca: Dutch Munich. Ambele resusciteaza interesul pietei, astfel ca in 2003 apare “A Woman Like Me” produs de cistigatorul premiului Grammy Award, Denis Walker. CD-ul cu acelasi nume a cistigat W. C. Handy Award in 2004 pentru “Comeback Blues Album of the Year”.

Din acest moment lucrurile incep sa evolueze sub auspicii favorabile, aparitiile importante continuind intr-un ritm accelerat:

“I Got My Own Hell To Raise”, 2005, considerat de majoritatea specialistilor cel mai bun album al anului si continind exclusiv piese scrise si cintate de femei: Joan Armatrading, Lucinda Williams, Sinead O’Connor;
“Child Of The Seventies”, 2006, de data aceasta cu toate piesele, ceea ce a atras atentia criticilor;
“Take A Little Piece Of My Heart”, 2006, cu toate piesele lansate intre 1969 si 1970, completat si acesta cu alte 3 piese si 2 duete cu Hank Ballard;
premiul “Pioneer Award”, 2006, din partea The Rhytm And Blues Foundation;
“The Scene Of The Crime”, 2007, in care transforma piese country si rock scrise de Elton John, Willie Nelson si altii in adevarate povesti dramatice. Albumul a fost nominalizat de Grammy Award pentru titlul de “Best Contemporary Blues Album”;
premiul “Blues Musiv Award”, 2008, pentru titlul “Best Contemporary Female Blues Singer”;
decembrie 2008: la Kennedy Center Honors din Londra cinta “Love, Reign O’er Me” in onoarea lui Roger Daltrey si a celebrului Pete Townshend din grupul The Who, care alaturi de Barbra Streisand si alte nume celebre au facut parte dintre invitatii lojei oficiale; performanta ei a fost unanim considerata ca unul din cele mai inaltatoare momente;

(in imagine, de la stinga la dreapta: in loja oficiala, cei doi de la The Who – vocalistul Roger Daltrey, chitaristul Pete Townshend cu colaboratoarea sa in spate, si Barbra Streisand)

18 ianuarie, 2009: in duet cu Jon Bon Jovi, performeaza in cadrul “We are one: The Obama Inaugural Celebration”, care a avut loc la Lincoln Memorial, cintind o piesa din 1964 a lui Sam Cooke, A Change Is Gonna Come;

aprilie 2009: Bettye imparte aceeasi scena cu Sir Paul McCartney si Ringo Star de la Beatles, la Radio City Music Hall; apare si “Do Your Duty” pe CD, continind… 11 piese… solo;

(in imagine, de la stinga la dreapta: Ringo, Bettye, Paul)

iunie 2009: “Change Is Gonna Come”, EP, livrat ca download pe Amazon, iTunes, Rhapsody si Zune;
a aparut la National Public Radio (All Things Considered) si intr-un serial al Mississippi Public Broadcasting (Blues Divas – Divele blues-ului) produs de un producator de fime premiat, Robert Mugge; a aparut de asemenea si in show-urile unor alti producatori faimosi: The Tonight Show – Jay Leno, Late Night – David Letterman, The Conan O’Brien Show, Austin City Limits, The Late Late Show – Craig Ferguson;
face parte in prezent din echipa de selectie si suport a Independent Music Awards, asistind muzicienii independenti in dezvoltarea carierelor lor;
ieri era in Washington, D.C., participind la Congressional Blues Festival…
in 4 decembrie, 2009, va fi prezenta la New York, la The 29th Annual John Lennon Tribute…

In toata aceasta perioada a cumulat peste 60 de albume, single-uri si titluri de mare succes. Si cred ca este imposibil de redat aici aproape o intreaga viata de artist, si de om. Poate ca aceste imagini sugereaza mai mult…

Performind la Leuven, in Belgia, in 2006

Cintind live la Massey Hall in Toronto, Ontario, Canada

Cantautoare a genului soul, combinind novator elemente de blues, rock, funk, gospel si country, cintind in continuare cu o exceptionala sensibilitate si la virsta de 63 de ani, incununind astazi 47 de ani de cariera, Bettye ramine tinara prin valorile pe care le daruieste si energia ei, prin felul in care cucereste sufletele sensibile la o muzica in care tristetea si speranta se impletesc intr-o clipa dureroasa de pura tandrete.

Cred ca Bettye a facut dovada inegalabilei sale forte de a transmite interpretind intr-o maniera absolut proprie versiunea personala a piesei “Love Reign O’er Me” a lui Pete Townsend (The Who). Muzicienii care au participat la concertul de la Kennedy Center Honors afirmau despre ea: “Am conceput acest show in onoarea unor nume mari din muzica, pentru a ne reaminti cu totii muzica lor, iar una din cintarete cinta piesa dedicata celor de la The Who, prezenti in loja oficiala. E vorba de Bettye LaVette… Femeia asta o sa fure tot acest spectacol! Performeaza fenomenal, acel cintec al lui Pete Townshend. Ii aduce pe toti pina la lacrimi! In sala s-ar fi auzit si un ac care ar fi cazut pe jos, atit de liniste s-a facut. A fost absolut incredibil…”

Criticii muzicali scriau: “Cinta, rafineaza totul, si marturiseste… LaVette innobileaza fiecare nota cu o durere. / Ea va ramine cea mai profund emotionala, si emotiva fizic, cintareata de R&B de pe intreaga planeta. Cind cinta, atinge cele mai adinci limite ale sufletului si psihicului ei. Imaginati-va un Otis Redding pledind pentru stilul Southern R&B vocalizat cu plaminii Tinei Turner si exprimat cu mai multa emotie decit ar fi putut Janis Joplin…”

Nu are o voce perfecta, ci una care pare ca e chinuita de lacrimi varsate-n perna, chinuita de tigari si dezamagiri. Dar cit transmite… cita arta, si cit adevar! Am scris aici despre ea pentru ca m-a cucerit irevocabil si pentru ca “blues is in the air”, si pentru ca nu pot sa nu ma intreb de ce nu a fost recunoscuta de la inceput, avind doar o faima intermitenta pina in 2005. Sunt convins ca si inainte de a inregistra I Got My Own Hell To Raise a cintat exceptional, si a avut dintotdeauna publicul ei.

Poate insa ca, asa cum spune si in titlul acestei piese, a avut si ea de parcurs infernul ei. Asa cum si noi am avut…

Nu vreau sa inchei intr-o nota de tristete, blues-ul contine si speranta, asa ca iata si frisca de pe tort, cu cireasa cu tot:

Aici ii vedem pe Roger si Pete in loja, amindoi dind din cap, cu ochii umezi. Asa se traieste muzica buna, dupa parerea mea. Chiar daca o scrii si o cinti tu si, surpriza, vine altcineva si, cu piesa ta, ravaseste publicul complet.

La final, insusi Pete o omagiaza pe Bettye, care a incheiat cu un gest atit de elegant dedicind publicului toata dragostea ei.

Pete Townshend a declarat ulterior: “Momentul meu favorit la Gala a fost cind Bettye LaVette a cintat o versiune foarte frumoasa de la Love Reign O’er Me, iar Barbra Streisand s-a intors spre mine si m-a intrebat, ezitind, daca chiar e adevarat ca eu am fost cel care a scris piesa…” – Have YOU ever wrote it?, momentul se vede in film spre final (3:36).

Piesa asta te lasa efectiv fara respiratie…

Respect pentru Bettye, este un moment unic, si ea este un reper definitiv in muzica genului. Respect si pentru munca enorma si performantele acumulate, pentru calitatea actului de scena care ma duce cu gindul la conditia depasirii cadrului profesional.

Si asta in conditiile in care a ramas si este un om normal: casatorita cu Kevin Kiley – cintaret, muzician si dealer de inregistrari muzicale si antichitati – este astazi sotie, mama si bunica.

(Intr-un interviu recent ea afirma ca i-au trebuit 20 de ani de studiu si inca alti 10 de practica, sa “se apropie”, doar, de a capella…)

Asa cum spuneam la inceput, pornind de la ceea ce ne sugereaza Bettye LaVette prin muzica sa, cred ca nu numai “love is in the air”, ci in aer ramin, in continuare, din fericire, cu aceeasi aroma de Poison, si multe titluri ale pieselor sale celebre:

“You’ll never change!” / “Take me as I am!”

“I got my own hell to raise”… / “Do your duty, first”

“Change Is Gonna Come”

De ce nu sunt recunoscute minunile, de la inceput? Ba sunt…

Pentru dragoste, pentru iubire,

Mihai

Revino…

Later edit:

Pentru cei care sunt sensibili la acest gen de muzica, iata alte citeva piese exceptionale ale lui Bettye LaVette, selectionate cu atentia cu care alegi perlele…

Unele din ele provin de pe albumul Souvenirs, lansat in 2000 si continind inregistrari din perioada noiembrie 1962 – noiembrie 1972. Albumul are eticheta casei de discuri franceze Art & Soul care a reusit sa faca ceea ce Atlantic a esuat, chiar si cu un Mulligan: sa-i ofere lui LaVette respectul pe care talentul ei prodigios il merita. Souvenirs demonstreaza odata pentru totdeauna ca Bettye LaVette are cel putin finetea Arethei Franklin si intensitatea Tinei Turner. De cite ori ascult aceste piese nu ma pot abtine sa ma intreb ce s-ar fi intimplat daca Atlantic i-ar fi acordat tot sprijinul de care avea nevoie si pe care ea il merita cu prisosinta…

Track 01 – It Ain't Easy
Track 02 – Fortune Teller
Track 03 – Our Own Love Song
Track 04 – Soul Tambourine
Track 05 – Your Turn To Cry
Track 06 – Ain't Nothing Gonna Change Me
Track 07 – All The Black And White Children
Track 08 – If I Can't Be Your Woman
Track 09 – Outside Woman
Track 10 – The Stealer
Track 11 – My Love Is Showing
Track 12 – Souvenirs
Track 13 – Heart Of Gold
Track 14 – You'll Wake Up Wiser
Track 15 – My Man
Track 16 – Shut Your Mouth
Track 17 – You'll Never Change
Track 18 – Here I Am

Go To FileFactory.com

Inca o data, povestea ei ma duce cu gindul la faptul ca in muzica, mai exact in industria ei, “succes” nu e sinonim intotdeauna cu calitate. Bettye Lavette a fost depasita in mediatizare de Aretha Franklin si Tina Turner, fara a fi depasita si in performante…

Nu cumva asta e valabil si in alte zone sociale?…

Vorba piesei pe care o asculti aici, poate chiar in clipa asta, de o mare sensibilitate: Your Turn To Cry…

Sa vezi atunci dorul de Our Own Love Song, sa vezi atunci Down To Zero…

>>>!…

Cazut la podea: Down To Zero…

2009-10-22T23:11:00.000+03:00

Blues Radio

Cind vorbim de blues, vorbim de ghinion, tradare si regret.

Ti-ai pierdut serviciul – ai blues. Iubitul, sau iubita, nu te mai iubeste – ai blues. Iti moare ciinele, ai blues…

Pentru cei care rezoneaza adinc la ritmul blues-ului, inaugurez azi o rubrica speciala, in care va fi vorba de blues, si de rhytm ’n’ blues. Tine de cultura, tine de credinta, si de dezvoltare personala, tine de complexitatea vibratiilor sufletesti de-a lungul evolutiei in viata. Stiu ca prin faptul ca ramin un trainer atipic imi voi atrage oprobiul unora, dar in acelasi timp mai stiu si ca nu poti face coaching one-to-one oferind solutii de-a gata unor oameni ale caror probleme de viata nu le traiesti tu insuti, si atunci tot ce pot sa fac e sa deschid ferestre, sa schimb baterii si sa aprind lumina. Mai departe vezi tu insuti, si tu insati, ce simti si doresti cu inima, ce vrei cu ratiunea si ce trebuie sa faci.

OK, sa-i dam drumul. Mareste volumul la boxe si da basul spre maxim. Sau pune-ti castile. (Re)intram in lumea ritmului…

Cea pe care o asculti acum, si sunt convins ca ai s-o asculti din nou, iar si iar, cit vei citi acest material, se numeste Betty LaVette, cu piesa Down To Zero, de pe albumul "I’ve Got My Own Hell To Raise”, 2005. Asa cum spune si Beardo, la finalul piesei, originalul dateaza din 1976, in interpretarea cintaretei Joan Armatrading.

Vom face cunostinta si cu Betty, si cu Beardo si Spinner, pe rind, dar mai intii sa mai lamurim niste lucruri.

In timp ce versurile pieselor de blues au de-a face mai curind cu adversitatea si durerile personale, muzica in sine merge mult mai departe de autocompatimire. Blues-ul tine si de dorinta de a scapa si a trece de ghinion si durere, de a da afara toata tristetea pe care o simti, de a scapa de frustrare, de a-ti schimba frizura sau coafura, si de a te simti bine… din nou… Cel mai bun blues este visceral, provine din adincuri, este catharsis, si este emotie in stare pura. De la bucuria dezlantuita pina la tristetea abisala, nici o alta forma de muzica nu comunica o emotie atit de autentica si cu atita forta.

Blues-ul isi are radacinile in istoria americana, si in mod particular in cea afro-americana. El s-a nascut ca gen muzical pe plantatiile sudului, in secolul XIX. Inventatorii lui erau sclavi, fosti sclavi si descendentii lor, care cintau despre munca pe plantatiile de bumbac. Este unanim acceptat ca aceasta muzica provine din incantatiile spirituale ale africanilor, cintecele africane, cintarile traditionale despre munca, cu sunete din suflatori si tamburine, din imnuri si dansuri traditionale populare.

Blues-ul s-a dezvoltat in delta fluviului Mississippi, in aval de Orleans, locul de nastere al jazz-ului. Blues-ul si jazz-ul s-au influentat reciproc dintotdeauna, si continua sa interactioneze in nenumarate feluri si astazi. Spre deosebire de jazz, blues-ul nu s-a extins semnificativ din sud spre vestul mijlociu decit dupa anii ‘30 – ‘40. Odata cu propagarea dinspre delta fluviului spre zonele urbane, el a evoluat inspre blues-ul electric in Chicago si alte variatii regionale si hibrizi de jazz-blues. Apoi, la mai bine de o decada, a dat nastere rhytm ‘n’ blues-ului si rock ‘n’ roll-ului.

Blues-ul nu a fost inventat de o singura persoana, desi multi autori pretindeau ca ei descoperisera genul, de exemplu W. C. Handy, leaderul unei trupe de menestreli, care insista ca blues-ul i-a fost revelat pentru prima oara lui, de un chitarist de strada ce cinta intr-o statie de tren in Tutwiler, Mississippi.

Spre sfirsitul secolului XIX, regiunea sudica a statelor americane a fost gazda multor bluesman-i prolifici care l-au raspindit, din nefericire insa multi din ei au disparut din aceasta lume cu creatiile lor originale cu tot. Specificul muzicii acestor pionieri poate fi recunoscut in inregistrarile anilor ‘20 – ‘30 din Mississippi, Louisiana, Texas, Georgia si alte state sudiste, si este legat de specificul plantatiilor, multi muzicieni ai blues-ului timpuriu incluzindu-l in vastele lor repertorii alaturi de folk-ul traditional, vaudeville-uri etc.

Fara sa devin prea tehnic, majoritatea stilurilor de blues constau in 12 masuri specifice, fiind de asemenea utilizate serii specifice de note muzicale in ceea ce a fost denumita “blues scale” – scara muzicala de blues.

Pionieri cunoscuti ai blues-ului de dupa 1920, Leadbelly, Robert Johnson, Son House, Blind Lemon Jefferson, Charlie Patton, performau de obicei doar cu o chitara. Ocazional, formau cite un grup cu unul sau mai multi bluesman-i si cintau pe plantatii, la intilnirile rurale din sud. Formatiile de blues au evoluat din grupurile timpurii de jazz, din corurile gospel ale bisericilor negrilor si din asa-numitele jug bands a caror muzica era foarte populara in sudul dinaintea anilor 1930, si care aveau chitare, mandoline, banjo-uri, kazoo-uri, corzi de bas, muzicute, viori, si chiar tot felul de unelte casnice de uz zilnic transformate in instrumente muzicale simple.

Cind blues-ul rural s-a mutat la oras si a migrat si in alte regiuni, el s-a diferentiat dupa caracteristicile acestora: St. Louis blues, Memphis blues, Louisiana blues etc. Bluesman-ii din Chicago precum John Lee Hoocker si Muddy Waters au fost primii care au “electrificat” blues-ul, adaugind si sectia de percutie si pianul, la sfirsitul anilor ‘40.

Astazi exista foarte multe forme de blues. Citeva exemple doar:

Traditional county blues – un termen general care se refera la blues-ul rural din delta fluviului Mississippi, Piedmont si alte regiuni rurale locale;
Jump blues – un amalgam dansant de swing cu blues si un precursor al genului R&B. Pionierul jump blues-ului a fost Louis Jordan;
Boogie-woogie – un blues bazat pe pian, popularizat de Meade Lux Lewis, Albert Ammons si Pete Johnson, si derivat din barrelhouse si ragtime;
Chicago blues – blues-ul deltei Mississippi, “electrificat”;
Cool blues- o forma sofisticata bazata pe pian, care ii datoreaza mult jazz-ului;
West Coast blues – popularizat in special de muzicienii din Texas care s-au mutat in California. Acest gen de blues este considerabil influentat de swing beat;
Texas blues, Memphis blues si St. Louis blues constau intr-o varietate mare de subgenuri. Louisiana blues este caracterizat de o chitara si o muzicuta cu mult ecou, in timp ce Kansas City blues este orientat spre jazz – genul lui Count Bassie. Mai exista si British blues, un hibrid rock-blues ai carui pionieri sunt John Mayall, Peter Green si Eric Clapton - Slowhand. New Orleans blues este bazat mult pe pian, cu exceptia unor chitaristi talentati ca Guitar Slim si Snooks Eaglin. In fine, cei mai multi dintre noi suntem familiarizati cu blues rock.

Acum ca ne-am lamurit un pic cum stau lucrurile, ma gindesc ca poate vrei sa mai asculti o data piesa initiala. Despre Betty LaVette, sau LaValette cum ii zice Beardo, si despre Beardo & Spinner si muzica lor voi reveni in articolul urmator, aici, la Blues Radio. Iar daca esti impatimit de chitara, ai mai jos textul in original si acordurile… Eu le-am incercat si nu sunt grele. Cred ca suna mai bine in G, fara capo si cu C in loc de C/E.

“Muzica, nu zgomot”,

Mihai

Down To Zero

Betty LaVette

– cover… an “extrem cover”! –

Oh the feeling
When you're reeling
You’re steping lightly thinking you're number one
Down to zero with a word
Leaving
For another one
Now you’re walking with your feet
Back down on the ground
Down to the ground
Down to the ground
On the way down to the ground
Brand new dandy
First class scene stealer
Just walks through the crowd and walks out with your man
Sends you rushing to the mirror
Brush back your hair and say
There's more beauty in you than anyone
Oh remember when I walked the warm sands beside you
More than your heel
Let the waves come brushing in
She'll take the worry from your head
Then again… then again
She’ll put trouble in your heart instead
Then you'll fall
You'll gonna know heartache
Still more crying
When you're thinking ‘bout your mamma's only son
Take him to your bed
When you find peace in sleeping
But you'll dream of love, then bad love instead
(And) oh the heartache you'll find
Can bring more pain than a blistering sun
But oh when you fall
Oh when you fall
– orchestra –
You'll know heartache
Still more crying
When you're thinking ‘bout your mamma's only son
Take him to your bed
When you find peace in sleeping
But you'll dream of love, then bad love instead
Oh when you fall
Oh when you fall
Fall at my door...

Down To Zero

Joan Armatrading

– guitar tabs –

Played in A (capo at the 2nd fret), plus tune up just a touch. Its in 3/4 time.

[intro]:

|G      |G     (C)|G      |G      |


|C      |C        |C      |C      |
 [....arpeggiated C on piano......]

|G      |G        |

[bass]:
|e      |d        |g      |g      |

{guitar]:
|C/E    |D        |G      |G      |


C/E   o G
  * * * *
         Oh the feeling

  C/E   G
    *   *
         when you're reeling

     (C)D
         you step lightly thinking you're number one

C/E   o G
  * * * *
         down to zero with a

  C/E   G
    *   *
         word     leaving

       (C)D
            for another one


Em       D                               G
now you walk with your feet back on the ground

(C)Em            D                   G   /b /c
   down to the ground, down to the ground

Em                   D                   G
       down to the ground, down to the ground


C/E   o G
  * * * *
         brand new dandy

  C/E   G
    *   *
         first class scene stealer

          D
            walks through the crowd and takes your man

C/E   o G
  * * * *
         sends you rushing to the mirror

  C/E   G
    *   *
         brush your eyebrows and say

       (C)D
            there's more beauty in you than anyone


   Em       D                     G
      oh remember who walked the warm sand beside you

(C)Em                D                        G
      ?move to your heel? let the waves come rushing in

Em                 D               C
     she took the worry from your head


C
but then again she put trouble in your heart instead

and you fall

Em               D                   G
   down to the ground, down to the ground


  C   o D
  * * * *
         you know heartache

    C   D
    *   *
         still more crying

              Em              G            D
when you're thinking of your mothers only son

  C   o D
  * * * *
         you take to your bed

    C   D
    *   *
         you say there's peace in sleep

     Em           G         D
but you dream of lo-ove instead   oh

     C                Em
the heartache you'll find can bring

G                    Em        D
more pain than the blistering sun

Em     (D)            G
    but oh, when you fall

Em     (D)            G          C
    but oh, when you fall   you fall at my

    C/E   D    G    G
    door

||: C/E  |D   |G   |G    :||
    [instrumental]


[repeat verse 1] "oh the feeling...now you walk with ....down to the ground"

[repeat bridge] " you know heartache....fall at my door"

[outro]:

|C/E    |D    |G     |G


chords

xx2010 - C/E
xx0000 - o (?G+6)
320003 - G
xx0232 - D
022000 - Em
x32010 - C

* is a strum, to give some idea of timing in the verses

small case letters are individual notes, (not chords)

h is a hammer on

p is a pull off

(C)D, (C)Em, etc. means strum the C real quick, then change *immediately* to the next chord...sometimes she misses out the C entirely

in the intro & outro, emphasise the low notes in the D (=?D5 (xx023x))

10. Visez, dar continui sa sper

2009-10-18T15:19:00.004+03:00

Nimeni nu poate vedea viziunea ta, si visele tale, la fel de clar ca tine

“Daca iti pierzi speranta sau o lasi sa moara, intr-un fel iti pierzi vitalitatea care face viata sa mearga inainte, pierzi curajul de A FI, acea calitate care te face sa mergi inainte in ciuda tuturor piedicilor. Tocmai de aceea eu, astazi, mai am vise.”

- Martin Luther King Jr. -

Ne aflam la cite o rascruce in vietile noastre cind constatam o crestere semnificativa a numarului de evenimente majore, personale, locale sau internationale, cu implicatii asupra viitorului nostru si a viitorului generatiilor de dupa noi. Aproape zilnic auzim despre, vedem, sau suntem implicati in cazuri fara sperante in care se manifesta lipsa de ratiune a actelor de cruzime, sinuciderilor, crimelor si violentelor, ori aflam de cazurile unor oameni lipsiti de adapost, de abuz de alcool, droguri si stupefiante.

E greu sa ramii optimist cind iti pierzi locul de munca, sau esti ruinat financiar, te confrunti cu o problema de sanatate – a ta sau a altora, sau poate medicul te socheaza cu vreun diagnostic bomba, sau te simti tradat in dragoste ori esti abandonat de fiinta pe care continui s-o iubesti, te confrunti cu o depresie profunda, sau casa ta e afectata de credite insurmontabile sau dezastre.

Schimbarile aduc cu ele ajustari, fie ele bune sau rele. Adaptarea noastra la a controla, a astepta sau a face sa se intimple fapte depinde atit de factori de mediu cit si de valorile individuale dobindite si stabilizate. Aceasta “calatorie” nu este una solitara, cu toate ca solitudinea este necesara si dorita, din cind in cind, pentru reflectiile spirituale. Adesea ne surprindem pe noi insine incercind singuri sa rezolvam, sa gasim solutii unor probleme uriase si stari de lucruri de-a dreptul imposibile, cind de fapt avem disperata nevoie de o mina de ajutor de la oricine ar fi dispus sa ne-o intinda. Un poet englez al metafizicii secolului al XVII-lea scria: “Nici un om nu e o insula, singuratica si de sine statatoare… iar orice moarte a unei fiinte umane ma diminueaza si pe mine, pentru ca si eu sunt implicat si continut in omenire. De aceea nu incerca niciodata sa presupui pentru cine bat clopotele; ele bat si pentru tine.”

In esenta ei, ideea evidentiaza faptul ca oamenii nu sunt izolati unii de altii, si ca omenirea este interconectata.

Si totusi, continuam sa ne aruncam inainte, cu o forta trepidant de imprudenta, cu un apetit special al anticipatiei, cu un strop infim de inspiratie si cu un desert imens de determinare. Vocea diversitatii s-a nascut din spiritul omului. Elementele individualitatii se contureaza intr-un portret prin experientele de viata; nu neaparat necesar ale tale insuti. Ceea ce este si va fi plantat in inima ta va afecta adevaratul spirit, original, al sufletului tau.

Oricare ar fi visele, si viziunea, viziunile tale, trebuie sa fii determinat sa le atingi, sa ti le indeplinesti prin excelenta! In clipele in care operezi, adinc, in darurile cu care te-au fericit ursitoarele, nimeni nu va fi dispus, si disponibil oricind, sa te motiveze sau sa te forteze sa treci la actiune. Iar determinarea ta implicita, de a actiona, te poate solicita si in directia reordonarii prioritatilor, lucrurilor si faptelor care conteaza cu adevarat in viata ta, si s-ar putea sa fie pur si simplu nevoie uneori si sa lasi lucruri, fapte, intimplari, sa “iasa” o perioada din destinul tau, temporar, atunci cind simti ca ele iti scad potentialul. Ca intotdeauna dealtfel, in tentativa de cucerire a unor teluri marete, cind ai aspiratii inalte, fie ele spirituale, rationale, fizice sau emotionale, e nevoie sa continui sa actionezi etic chiar daca ti se pare ca nu se intimpla imediat nimic din ce asteptai. Pastreaza-ti starea interioara de pace si armonie, si joaca-te cu sufletul tau ca un copil. Pentru ca daca te-ai simti fara speranta – ai abandona evolutia, totul. Speranta este combustibilul care te fereste de renuntari si ratari, si iti da acea energie de a continua sa… te arunci inainte!

Impreuna pe acest drum,

Mihai

Zilele astea…

2009-10-04T01:02:00.002+03:00

Iubiri imposibile?!

Pentru ca ploua, afara si in suflet, te invit la o plimbare pe coclauri, cu masina mea. Te asigur ca nu intirzii. Unde mergem?… Nu stiu… pina la capatul lumii, impreuna, acolo unde vom fi doar noi, liberi cu adevarat sa alegem drumul… de parca azi n-am fi cu adevarat liberi, ca in fata ultimei mari intersectii din viata asta…

Hai, curaj, hai cu mine sa depasim impreuna intersectia de acum…

Daca lasam intersectia asta de acum sa-si faca de cap, daca vom porni pe drumuri diferite, va curge intre noi un fluviu, un ocean de patimi… Vom fi nevoiti sa ne privim de pe doua maluri diferite, si ne vom chinui sa intelegem din semne ceea ce vrem sa ne spunem. De-asa o seceta de cuvinte, ne vom intreba de ce ne sunt uscate gurile, si de ce ni se prafuieste sufletul… plin alta data de sentimente confirmate, acum nemiscate din loc de atita timp… Te voi privi de la distanta, din ce in ce mai departe, un fel de Fata Morgana a vietii mele, pina la care voi tinde mereu sa ajung, fara sa am, insa, nici o punte, fara sa te pot opri sa treci in alta lume unde eu nu voi mai putea ajunge niciodata.

Am construit atitea poduri, din dorinte, dar am reusit sa le darimam sfarimind prin ploi de vorbe grele malurile pe care se sprijineau. Acum ascultam, pe maluri diferite, inca vazindu-ne unul pe celalalt, trecerea timpului… Intre noi nu curge doar un fluviu de patimi, curge si timpul…

Asa cum scria Cineva, pe la inceputul verii…

Ce rost ar mai avea sa-ti pun la timpla
Cercei de dor, in seri cu luna plina,
Atunci cind intre noi se tot intimpla
Sa intre cearta cruda si haina…

Ce rost ar mai avea, sa las visare
Pe usa unui suflet sa patrunda,
Atunci cind orice amintire moare
Si nepasarea trista ne inunda…

Ma rog la zeitati necunoscute,
Incerc s-aduc si jertfe, citeodata
In noi cutit de patima se-ascunde,
Si veselia pare demodata…

Ce rost mai are risul, care-i sansa
Sfortarilor cotidian lucrate,
Daca valsam, iubito, cu nesansa,
Lovindu-ne-n reprosuri, pe la spate?

Cind cade cerul peste noi, deodata,
Se sparge-n mii de cioburi luna plina,
Te las iubita si nevinovata,
Te regasesc departe, si straina…

Ce rost mai are mersul printre stele,
Daca sunt toate stele cazatoare…
Iti fac sirag din dorurile mele
Exact atunci cind chiar speranta moare…

Hranim confuzii si sapam transee,
Ne tot vinam, doi lunetisti absurzi,
Uitam sa fim barbat, si chiar femeie,
Si suntem, de o vreme, muti si surzi…

Ne-am internat la Sectia “Scandaluri”,
Cind luam calmante suntem mai nervosi,
Visam doar lupte, n-avem loc de baluri,
Si eram veseli, si eram frumosi…

Ce rost ar mai avea condescendenta,
Cum ne-am privi in ochi, dupa macel,
Cind construim, pastrind in doi cadenta,
O baricada intre EA si EL…

De-abia acum imbatrinim, de-abia acum… pina de curind intineream, amindoi…

dfhdfhdfhdf

pasarea spin a tineretii

9. Cum stai cu… teama?

2009-09-27T10:04:00.002+03:00

Frica si starile de panica ne limiteaza potentialul

Ai simtit vreodata ca frica, teama sau panica te impiedica sa-ti atingi intregul potential in viata? Daca da, cu siguranta nu esti singurul - pentru ca frica este unul din cele mai mari obstacole cu care se confrunta foarte multe persoane atunci cind incearca sa-si creeze circumstante de viata mai bune.

Inainte de a vorbi despre momentele in care frica ne tine tine blocati pe loc, ma gindesc cum ai reactiona daca ar trebui sa aterizezi un Boeing 737 in ploaie, pe Otopeni, pe pista 26L…

Frica ne poate impiedica sa facem schimbari pozitive.

Uneori frica face sa ni se para extrem de inconfortabile pina si cele mai mici schimbari. De exemplu, poti fi profund nemultumit de jobul pe care-l ai, dar sa devii anxios sau nesigur cind e vorba sa-ti gasesti un nou job si sa “aplici”, sa candidezi pentru el.

Citi dintre noi s-au visat dintotdeauna cumparind o casa mare, dar s-au ingrijorat ca responsabilitatea acestui lucru ar putea fi mai mare decit ar fi capabil s-o gestioneze?

Tot frica este cea care te poate impiedica sa renunti la obiceiurile care te distrug.

Fumatul, regimul alimentar dezechilibrat si deficitar, alcoolul in exces si viata sedentara sunt reteta perfecta pentru problemele de sanatate, si cu toate astea multi dintre noi se lasa atrasi in continuare de vicii si proaste obiceiuri pentru ca ii “ajuta” sa treaca mai usor peste starile anxioase si cele de teama sau panica.

Iar daca ai incercat vreodata sa te lasi de fumat sau vreun alt viciu, atunci probabil ca stii cit de stresanta poate fi o astfel de tentativa in conditiile in care la un moment dat te trezesti ca esti plin de o teama de care nu stii cum sa scapi altfel decit recurgind din nou la vechile metode de “linistire” – exact obiceiurile si viciile de care ai vrea sa scapi.

Frica te poate impiedica sa-ti asumi riscuri.

Cei mai multi oameni se retrag timizi din fata riscurilor pentru ca simt eventuale consecinte negative. Poti ezita sa investesti bani deoarece ti-e teama sa nu-i pierzi, sau ti-e teama sa intri intr-o noua relatie pentru ca esti prea ranit de cea mai recenta... Ceea ce nu reusesc ei sa inteleaga este ca riscul poate aduce totodata si mari recompense. Evitarea riscului ne poate ajuta sa preintimpinam evolutiile negative, asa este, dar in acelasi timp ne lipseste de provocarea si bucuria ce insotesc intotdeauna rezultatele pozitive.

Frica te poate opri din atingerea scopurilor.

Ai visat vreodata sa faci ceva maret, nefiind in stare sa te pornesti concret la treaba? Poate ai visat sa fii prezentator de stand-up comedy si te-ai blocat de teama de a vorbi in public, sau ti-ai dorit cu disperare sa devii autor de bestseller dar ti-a fost teama sa dai drumul in scris nuvelei sau romanului care zacea in interiorul sufletului tau. Sau, mai banal, ai fi vrut sa-ti ie concediu si ai renuntat sa-ti sustii cauza – teoretic pierduta din start – la serviciu, in fata sefilor…

Frica te opreste din a-ti dezvolta viata.

Starile de anxietate sociala sunt alte blocaje prin care frica iti limiteaza propriul potential. Te poate bloca in exercitarea functiilor de relationare, astfel incit cariera sau business-ul in care esti implicat sa nu iti mearga cum trebuie, sau te poate impiedica sa iti iei acea vacanta mult dorita de relaxare in care sa poti explora alte culturi deoarece ti-e teama sa zbori cu avionul sau sa navighezi cu vaporul pe ocean.

Cum sa opresti frica, pentru a nu-ti mai limita potentialul

Consumul nervos este perceput ca un stres negativ si nu face decit sa ne limiteze. Da, cel mai bine e sa depasesti obstacolele cu calm. Acelasi tip de avion, acelasi aeroport, pista 08R, dar alte conditii - se poate ateriza si asa…

E fooarte important sa observam ca toate aceste “frici” sunt de cele mai multe ori neintemeiate. Ele sunt cel mai adesea doar consecintele falsei noastre perceptii ca lucrurile “ar putea” merge rau – dar asta nu inseamna ca exact asa va fi.

Si in loc sa-ti fortezi drumul, chinuindu-te, de-a dreptul prin aceste temeri, s-ar putea sa descoperi ca poti explora mai multe variante de a elimina motivele de frica sau panica din mintea ta, din sentimentele tale si chiar din corpul tau, pe rind. In clipa cind ai descoperit ca poti elimina frica, o vei putea inlatura la fel ca pe un obstacol fizic din drumul tau, prin actiuni concrete, si apoi iti vei putea continua traiectoria spre a-ti transforma viata in cea mai buna varianta posibila.

Un exemplu de trecere peste obstacole, cu un zimbet…

Daca zimbesti, e bine.

Impreuna cu tine pe acest drum,

Mihai

Cuprins

2009-09-15T12:20:00.002+03:00

Aici gasesti lista integrala a articolelor pe care le-am publicat.

Pentru a afisa lista, da un clic pe link-ul de mai jos (s-ar putea sa dureze putin pina se incarca).

Continutul listei poate fi sortat dupa titlul articolului sau data publicarii, dind un clic pe denumirea coloanei respective. Pentru a afisa toate articolele cu o anumita tematica, da clic pe tematica dorita din a treia coloana.

Atentie, la urmatoarea afisare, aceste instructiuni vor apare in limba engleza! Daca doresti din nou varianta in limba romana, reincarca pagina.

Afiseaza CUPRINSUL

Contact

2009-09-02T00:26:00.003+03:00

NASA TV

2007-05-30T13:12:00.001+03:00

Puteti porni si opri televizorul, puteti schimba canalele...!Clic pe butoane. Al treilea din stinga jos e reglat pe canalul de stiri NASA.Full Screen: dublu clic pe ecranul televizorului; reveniti cu [ESCAPE].
Succes in zborul mintii!Mihai

8. Spalarea pozitiva a creierelor

2007-03-19T18:08:00.000+02:00

Vesti bune: "dusul" nu e definitiv!

Spalarea creierului e un termen perceput intr-un sens negativ de cei mai multi oameni. Dar stiti ceva? Ma gindesc ca creierele noastre au nevoie uneori sa fie spalate, macar un pic.

Fiecare vine pe lumea asta cu o minte curata, si cu credinta ca nimic nu e imposibil. Totul e pozitiv si bun. Amintiti-va cind erati copii, puteati face orice, sa deveniti oricine si sa va jucati de-a orice, fara nici o limita!

Si totusi, pe masura ce-ati crescut, ati dobindit crezuri, temeri si limitari din mediul inconjurator si de la cei care v-au fost aproape si care v-au format – treptat - individul de astazi, cu personalitatea pe care o aveti in prezent. O multime de astfel de crezuri din pacate sunt negative si, pe masura ce ne construim viata, ele ne limiteaza in actiunile noastre si modul nostru de A FI, A FACE SI A AVEA. De aceea, foarte des aceste crezuri contribuie la nefericire si la senzatia de neimplinire pe care o traim in viata personala sau in cea sociala, profesionala etc.

Poate fi de vina si o remarca neimportanta, cit de mica - dar cu efecte majore pe termen lung - a mamei, de exemplu "lasa-ma sa fac eu asta, tu nu te pricepi inca", si remarca asta te poate convinge ca nu esti bun pentru nu stiu ce activitate. Un profesor care apeleaza un elev "prostutule" (ca sa nu zic altfel, aici…) poate face mai mult rau cu acest apelativ decit isi poate da seama, mai cu seama repetindu-l suficient de des. Cu fiecare remarca, crezul este inradacinat din ce in ce mai adinc in copilul care in viitor va crede ca, intr-adevar, e cam prostut. Chiar daca o astfel de remarca e spusa cu un zimbet pe buze sau cu buna intentie, de alint, ea implementeaza o informatie despre legalizarea adevarului ca esti "prostut" in sistemul tau de crezuri si gindire.

Aceasta programare nu se opreste, bineinteles, odata cu atingerea starii de adult, si ea continua sa influenteze individul in toate etapele vietii. Suntem permanent influentati de parintii nostri, de copii, de partenerul de viata, de colegi, de televiziune, radio, ziare si asa mai departe. Uneori in mod pozitiv, dar cel mai adesea intr-un mod negativ. Fara indoiala ca ne limitam noi insine in foarte multe feluri, din aceste motive! Crezul ca poti sa faci, credinta in reusita este cheia succesului intotdeauna. Daca crezi tu ca poti sa faci un anumit lucru, vei putea s-o faci, mai devreme sau mai tirziu. Daca, in schimb, crezi ca nu poti, de asemenea vei avea dreptate...

Vestea buna este urmatoarea: ne putem "reprograma" mintea, subconstientul, si sa inlocuim "pattern"-urile de gindire negativa, "programele" si "subrutinele" negative si cu scop distructiv la adresa sansei de succes si fericire, implinire, multumire si satisfactie in viata, putem sa inlocuim crezurile negative si limitarile care le/ne insotesc cu replicile lor pozitive, cu "pattern"-uri de gindire constructive, care contribuie cu adevarat la progresul nostru, la cresterea noastra spirituala si materiala, cu atit mai mult cu cit aceste doua cresteri trebuie sa fie in echilibru si in concordanta una cu alta, pentru a se sprijini reciproc si a conduce la progres si eficienta traiului.

Spalare pozitiva a creierului imi place mie sa-i spun!

Asta se poate realiza prin utilizarea asa-numitelor "afirmatii pozitive". O afirmatie este o propozitie sau fraza cu continut semantic pozitiv, formulat la timpul prezent si care se refera la un obiectiv pe care vrem sa-l atingem si care va substitui crezurile negative privind obiectivul vizat.

Un exemplu obisnuit din domeniul vinzarilor: "Pot sa dau cu usurinta 10 telefoane de stabilire a unei intilniri, pe zi." Sau: "Sunt un negociator excelent." Acordind statut, drept la existenta, acestei afirmatii in mod regulat pe toata perioada zilei, vei atinge obiectivul pe care ti l-ai fixat - cu mult mai usor. Aceasta vorbire "interioara" va ajuta mintea ta sa depaseasca cu succes si in mod stabil crezurile pe care le ai despre tine si limitarile care te... limiteaza in drumul tau spre succes si actiune.

Compara-ti mintea cu un computer (ceea ce si este, unul natural, organic, divin, complex si perfect): cind schimbi datele de intrare, rezultatul calculelor va fi altul!

Astfel, daca crezi, limitativ, ca nu poti vorbi in public (probabil din cauza unei experiente negative din trecut, din diverse cauze), poti de fapt sa-ti reprogramezi mintea spunindu-ti: "Sunt un excelent vorbitor. Imi place sa vorbesc in public, in prezenta unei audiente numeroase, iar oamenii adora sa ma asculte." Afirmind acest crez periodic, iar si iar, treptat vei incepe sa crezi in ceea ce spui, de fapt subconstientul tau se va obisnui cu acest nou crez, care fiind pozitiv va avea putere sa-l inlocuiasca pe cel vechi, negativ. La un moment dat, poti decide sa sustii o prezentare publica, sau s-ar putea sa fii solicitat de cineva sa vorbesti intr-un seminar public, ceea ce te va obliga sa-ti perfectionezi abilitatile de orator. In felul ei specific, afirmatia pozitiva pe care ai repetat-o periodic te ajuta sa-ti atingi obiectivul pe care ti l-ai fixat singur, pentru tine, si-ti va deschide portile unui drum care pina acum era pastrat inchis pentru tine. Acest proces functioneaza, practic, pentru orice. Crede, si ti se va intimpla. (Asa ca ai grija ce crezi...!)

Acum inchipuie-ti ca ai in fata un riu, cu un curent de apa foarte puternic. Trebuie sa-l traversezi, dar nu crezi ca poti s-o faci. Aceasta credinta te opreste sa-l traversezi, desi fizic vorbind esti in stare sa faci acest efort cu usurinta. Doar ca... pare atit de greu. "Pare" asa dificil! Apoi vine cineva exact in fata ta si fara sa stea pe ginduri traverseaza riul si ajunge pe malul celalalt. Atitudinea lui a fost pozitiva, el "stia" ca poate s-o faca. Aspectul interesant este ca asta probabil iti va influenta gindirea si atitudinea: "Daca el poate, atunci si eu pot." Si vei traversa si tu riul fara absolut nici o problema.

Lucruri similare se intimpla cind unor grupuri mari li se prezinta "fenomenul" mersului pe carbuni incinsi. La inceput, multe persoane vor spune ca este imposibil sa pasesti pe carbuni incinsi. Pina cind... alte persoane, cu alte crezuri si atitudini, incearca primele, si reusesc, apoi si altii, din ce in ce mai multi, reusesc si ei.

Asa ca, gindeste-te la crezurile pe care le ai si incearca sa descoperi care din ele te inlantuie, de fapt, si te retin din a-ti debloca si a atinge intregul tau potential in viata. Apoi, unul cite unul, incepe sa elimini aceste crezuri si atitudinile negative (si paguboase) care le insotesc, din sistemul gindirii tale. Formuleaza o afirmatie pozitiva care lupta impotriva crezurilor tale negative, si afirm-o si reafirm-o zilnic. Scrie-le in jurnalul tau zilnic, pe oglinda din baie, lipeste-le pe monitorul computerului, peste tot unde le poti vedea des si rosteste afirmatia cu voce tare, cit de des poti.

Vei fi placut surprins de rezultate!

Prietenul tau pe acest drum,

Mihai

7. Sex, religie, mister si saracie

2006-11-28T21:37:00.000+02:00

Cum de mi-am facut blog?!

Acum exact 3 saptamini si jumatate inca ma intrebam ce-i acela un blog si cum vine chestia aia cu web2.0. Si de ce foarte multi se prezinta pe internet, sau chiar isi prezinta afacerea, pe noul format de pagina - blogul. Sa nu cumva sa credeti ca acum stiu totul despre bloguri... nu! Insa am mai citit cite ceva, am intrebat in stinga si in dreapta, m-am uitat si in spate (la ce-am facut pina acum in viata) si in fata (ce vreau sa urmeze, in linii mari si mici) si mi-am zis, ca ardeleanul: no, amu'! Hai sa punem cite ceva si in practica, dar si in scris, poate foloseste si altora...

Acum odata lansat, am mai si urmarit ce se intimpla: aproape 1000 de vizite, din vreo 30 de tari din toata lumea. Stiti care-i culmea? Am musafiri multi si cred ca le place, ca si voua. Desi nu am apelat deloc la advertising, vizitele si numarul paginilor accesate cresc de la o zi la alta. E un grafic care ma obliga, intr-un fel.

De fapt, daca am trecut de faza tehnica a testelor, acum atentia mea se va indrepta spre tematica abordata. Poate imi recomandati ceva (votati din meniul de sus, la Feedback, si scrieti-mi la Mesaje), ca sa stiu ce va doriti in primul rind, in domeniul dezvoltarii personale. In mod sigur intelepciune mai gasiti si la altii, iar de sfaturi cred ca sunteti cu totii satui, incepind din copilarie si mai ales din perioada aceea a adolescentei, stiti voi care.

Pentru ca din pacate, de foarte multe ori, parintii aplica o educatie de tip "faci cum iti spun = primesti recompensa", incepind de la virstele fragede ale copilului, si asta are urmari nefaste in viata si in societate. Prima faza incepe cu "NU baga degetul in priza, ca te arzi!!!", trecind prin "NU ai voie sa bei apa rece ca esti transpirat, ce daca ti-e sete?!" si continuind la nesfirsit: "Ti-am spus ca NU-ti dau voie sa te intilnesti cu el/ea, de cite ori sa-ti spun?! Si daca nu ti-am spus-o, ti-o repet..." etc. etc. Educatia NU-urilor... si ne mai intrebam de ce suntem obisnuiti sa gindim negativ?
A doua faza e spre terminarea liceului; initiata cu "Daca iei premiu, anu' asta, ai voie sa mergi in tabara, da' mai bine la mare, nu la munte, sa nu te pape ursu'... au, ce ma dor salele..." si evoluata spre "Daca iei la facultate, iti cumpar bicicleta." Sau, ma rog, blugi, margele si altele.

Dezastrul apare mai tirziu, in momentul cind fostul copil, acum un adult eventual razvratit, primeste mesajul parintesc: "Daca [te mariti cu cine-ti spun eu] / [o iei pe Maricica], va ajut sa iti iei [mobila si aragaz] / [masina]. Punct si nu discut. Aaau, salele mele..." Pentru ca apoi teroarea parinteasca sa inceteze, cea a profesorilor a apus si ea, si incepe dictatura sefilor, la serviciu. Angajatii au educatia premiilor si sunt obisnuiti sa faca ceva NORMAL numai daca primesc un bonus SPECIAL... Altfel nu. Ce daca scrie in fisa postului? Ete, na... Si uite-asa, normalul societatii in care traim (adica din care inca n-am plecat in Canada) se mai tine in firavul firesc ascuns printre temerile noastre, printre panica si ura care ne inlocuiesc prea des iubirea. Dar despre asta, alta data... sau poate votati subiectul, aici pe blog...

Da, vreau sa fac acest blog sa fie interesant, provocator si util ca informatii, idei si oportunitati prezentate. Devoltare personala inseamna foarte mult si foarte multe, in special psihologie si psihologia succesului, si nu stiu daca sunt eu atit de potrivit sa ma dau rotund pe tema asta. Nu sunt profesor de fericire - fericirea altora - atita timp cit si eu inca mi-o slefuiesc pe-a mea, asa ca tare simt ca as schimba locul de profesor cu cel al studentului. Zice ca intr-o zi, intr-o universitate canadiana, un profesor care trebuia sa mentina activa atentia studentilor pina termina el de corectat ultimele lucrari le propune urmatoarele:

-- As vrea sa scrieti acum un eseu care sa se refere la patru teme principale: sex, religie, mister si saracie. (Sigur asta o sa-i tina ocupati un timp, se gindea profesorul).

In mai putin de 1 minut insa, unul din studenti vine la profesor cu eseul terminat.

-- Vrei sa spui ca in 30 de secunde tu ai reusit sa scrii despre sex, religie, saracie si mister?!

-- Da, domnule profesor...

Profesorul ii ia lucrarea din mina si o citeste in fata tuturor:

-- "Doamne, Dumnezeule!, spuse Cenusareasa, sunt gravida...! Ma intreb care din ei mi-a facut-o..."

As vrea sa pot face si eu o astfel de compozitie, aici pe blog!

O zi buna va doresc,

Mihai

P.S. Am vazut ca intrati des aici pe blog, cautind probabil daca am mai publicat vreun articol nou. Va multumesc. Pentru a va ajuta, am sa va trimit newsletterul pe adresa de e-mail pe care va rog sa mi-o lasati in partea de sus a paginii, in stinga. De asemenea, v-ati putea abona si la feed (dupa articole, acolo unde scrie "Subscribe to: Posts (Atom)"), dar asta presupune sa invatati sa lucrati ceva mai specializat cu browserul vostru de net, sau cu un "client" = cititor de feed-uri. Cica asta se cheama "syndicalization" si n-are nimic de-a face cu sindicatele oamenilor muncii. S-ar putea sa va foloseasca, daca va hotariti sa cistigam impreuna; pentru asta vom avea nevoie sa comunicam mai des. Cred ca n-o sa va para rau sa va tot intre ceva bani la loc prin buzunare, in timp ce-i cheltuiti...

6. Conexiunile, icebergul si creierul uman

2006-11-13T22:06:00.001+02:00

Stii ce inseamna sa te conectezi la cineva cu adevarat?

Cei mai multi dintre noi stiu cum sa se "conecteze" cit de bine in orice fel de relatii, incluzind relatiile de business. De multe ori simtim dorinta de a ne conecta la cineva, dar din pacate in multe situatii realizam ca incercarile noastre nu sunt incununate de succes. Insa, in situatiile in care intelegem dinamica ascunsa a legilor care guverneaza comunicarea, realizarea unei conectari reale ne aduce mari satisfactii.

Conectarea reala se produce in momentul in care individul este simultan intra-conectat si inter-conectat. De aceea imi place mie sa vorbesc de relatii inter-umane si... intra-umane, relatia cu sinele. Intra-conectarea este conectarea la tine insuti. Interconectarea este realizarea legaturii cu ceilalti.

Acestea trebuie sa se produca in acelasi timp, desi intra-conectarea este fundamentul pe care se sprijina inter-conectarea, si ea trebuie dezvoltata pentru a avea loc conectarea reala la cineva.

Imagineaza-ti ca incercarile noastre de a ne conecta la cineva sunt ca un iceberg. (Vrei sa scriu "aisberg"? Ca nu suntem nici anglofoni, dar nici germanofoni... si sunt convins ca nici francofoni...!) Virful iceberg-ului este reprezentat de ceea ce spunem. Fundatia iceberg-ului, cea pe care se sprijina virful si care nu se vede pentru ca se afla sub apa oceanului, este ceea ce simtim atunci cind spunem ceea ce spunem. Sentimentele si emotiile din spatele cuvintelor produc un curent emotional care se strecoara printre acestea pe masura ce sunt rostite.

Si cel mai rau este ca aceste mesaje, cel verbal propriu-zis si cel emotional, sau chiar si cel al metalimbajului, sa fie divergente. Cum ati aprecia un film la care subtitrarea nu are nici o legatura cu subiectul scenei traduse?

Motivul pentru care simtim ceea ce simtim este punctul in care isi afla originea sentimentul care se transmite celuilalt prin incercarea noastra de a ne conecta. In cea mai mare parte a timpului, oamenii nu sunt constienti de adevaratul motiv care da nastere starilor, emotiilor si sentimentelor lor. Datorita faptului ca le atasam mental o motivatie bazata pe programari si conditionari trecute, aceasta motivatie nu reflecta in nici un caz cu acuratete cine suntem si ce dorim in clipa prezenta.

Destul de interesant e faptul ca virful iceberg-ului constituie aproximativ 8 % din totalul formulei unei conectari. Restul de 92 % il reprezinta baza icebergului, partea care e sub nivelul oceanului. Si cu toate ca nu percepem acest procentaj de 92 % cu cele 5 simturi de baza ale noastre, totusi simtim aceasta parte ascunsa sub apa prin dimensiunile multisenzoriale ale fiintei noastre.

O foarte buna intrebare pe care ne-o putem pune acum este "Ce ma impiedica pe mine sa ma inter-conectez?" Daca tot incerci sa cintaresti intrebarea asta, iata si un concept pe care il poti adopta: nu e nevoie sa creezi conexiuni cu ceilalti. Astfel de legaturi exista deja. De aceea, responsabilitatea ta este pur si simplu sa inlaturi orice piedica emotionala sau mentala care iti mai sta in cale. Prejudecati, idei fixe, autoprogramari, presupuneri etc. ...

Exprimat in termeni medicali, am devenit... "de-mielinizati" din punct de vedere emotional. Mielina este o substanta care inconjura calea vitala a nervului pe traiectoria sa. Este exact ca si stratul izolator care inconjura un conductor electric, care are rolul de a impiedica electricitatea sa ajunga in alta parte decit unde am vrea sa o utilizam. Ceea ce trebuie sa facem este sa re-mielinizam calea emotionala care conduce sensul natural, pre-existent al legaturii intre fiinta noastra sociala si sinele nostru. In esenta trebuie sa indepartam orice sta in calea comunicarii, incepind din punctul in care ne aflam deja. Pe masura ce o facem, vom observa ca sensul conectarii cu ceilalti devine mai usor de sesizat, si ca ne conducem relatiile cu ceilalti prin prisma acestei usurinte.

Astept sa accepti sa te asist in a te conecta natural si firesc cu ceilalti si sa mergem

Impreuna pe acest drum,

Mihai

5. Tezaurul din noi

2006-11-13T21:39:00.001+02:00

Marele secret

Bogatiile infinite ale lumii nu sunt atit de departe de noi, cum suntem obisnuiti sa credem. Exista in fiinta umana o adevarata mina de aur, o bogatie cu adevarat inestimabila, care asteapta sa ne deschidem sufletul si constiinta-de-a-fi pentru a o contempla si folosi. Din ea putem extrage tot ce avem nevoie pentru a trai o viata frumoasa, fericita si in bunastare.

Multi oameni "dorm", ignorind acest tezaur de inteligenta infinita si iubire neconditionata ce salasluieste in ei. Oricare ar fi obiectul dorintelor tale, il poti cauta in acest tezaur.

O bucata de metal, magnetizata, poate sa atraga si sa ridice o cantitate de fier de 12 ori mai grea decit ea, totusi nu poate sa miste nici macar cu un milimetru o simpla pana, un puf. Tot asa, exista doua categorii de oameni: pe de o parte sunt cei "magnetizati", plini de incredere si speranta, care nu au uitat ca s-au nascut pentru a reusi in tot ce intreprind, iar pe de alta parte sunt cei "demagnetizati", plini de indoieli si teama, de incertitudini si mai ales de prejudecati si superstitii. Cind se iveste vreo ocazie buna, ceea ce numim oportunitate, acestia din urma spun: "Daca incerc si esuez... mi-as putea pierde banii... si asta, si cealalta... ceilalti vor ride de mine, ma vor dezaproba..." etc. etc. Aceasta ultima categorie de persoane nu vor ajunge niciodata prea departe in viata pentru ca, fiindu-le frica sa inainteze, vor prefera sa stagneze. Din "prudenta"...

Hai sa descoperim impreuna acest secret al reusitei, care se transmite din generatie in generatie din timpuri imemoriale...

Care crezi tu ca e secretul? Energia atomica? Energia termonucleara? Bomba cu neutroni? Calatoriile interplanetare? Nici gind. Atunci?! Cum poate fi aflat si apoi folosit? Raspunsul e foarte simplu, ca de obicei! Marele secret nu consta in nimic altceva decit in puterea creatoare care rezida in subconstient - ultimul loc in care l-am fi cautat... Nu e nevoie sa cuceresti aceasta miraculoasa putere, pentru ca deja se afla in posesia ta. Trebuie doar sa inveti sa o folosesti corect, in diverse situatii de viata. E cazul sa inveti sa-ti utilizezi disponibilitatile latente, astfel incit ele sa capete o forma concreta in aceasta lume.

Te astept pe acest drum,

Mihai

4. Suntem plini de idei...

2006-11-12T00:29:00.002+02:00

...dar ce fel de idei?...

Putine persoane privesc viata ca pe o experienta creatoare. Cei mai multi dintre noi sunt atit de prinsi de obisnuinta incit uita sensul vietii. Cerintele ocupatiilor zilnice, o viata sociala agitata la sfirsitul de saptamina si doua saptamini de vacanta pe an ne acapareaza toata existenta. Uneori, rar sau niciodata?, ne dam seama ca ne dorim un nou interes pentru viata, ne cautam entuziasmul pentru a implini ceea ce trebuie implinit si o metoda care sa ne ajute sa traim cu bucurie.

Cind privesti viata dintr-o perspectiva inspirata, poti vedea lucrurile marete si nu mai opui rezistenta celor marunte, neimportante. Viata este un proces inteligent. Intotdeauna actioneaza cu inteligenta, fara exceptie. Noi suntem cei care nu intelegem aceasta inteligenta; noi o traim neinteligent si de aici deriva problemele.

Trebuie sa mergi inainte odata cu viata, in sensul ei de actiune. Ca sa conduci o masina, trebuie sa o conduci ca atare, ca pe o masina - si nicidecum ca pe o locomotiva, un avion sau un vapor. Viata trebuie traita plenar, cu conditia sa urmezi propriile ei norme fundamentale.

Puterea creatoare a vietii este spiritul, intelegerea / inteligenta, care constituie prima ei calitate, functia sa de baza. Universul este cu siguranta opera unui matematician. Un intelept a aratat singura diferenta intre materie si spirit: spiritul este o zona de idei in stare fluida, iar materia - o zona de idei temporar inchise in forma.

De fapt, universul este un sistem mental. Natura sa primara este procesul ideilor gata sa prinda forma. Fiecare fapt in universul nostru este si o idee in spiritul nostru. Pentru a obtine lucruri noi in universul nostru, trebuie sa avem idei noi in constiinta. Putine persoane gindesc suficient in mod abstract pentru a crea noi idei in spiritul lor. Multi se gindesc continuu la ceea ce stiu deja, la ceea ce stiu de ani de zile. Asta explica monotonia vietii lor.

Extinderea cimpului constiintei-de-a-fi a omului a fost scopul tuturor religiilor, al oricarei educatii. Infiltrarea ideilor noi in spirit este esentiala pentru o viata sanatoasa. Existam intr-o Inteligenta infinita, care ne ofera o varietate de idei intr-o necurmata expansiune. Iar ideile inceara sa se nasca in spiritul nostru.

Alege ideea unei experiente noi, pe care doresti s-o traiesti si apoi gindeste-te la ea fara incetare. Inteligenta universului iti va oferi tot ce-ti trebuie pentru a o demonstra. Acest lucru este departe de a fi imposibil - mai degraba doar greu de crezut pentru o gindire blocata in inertie si o constiinta-de-a-fi adormita. Cei mari, cei intelepti - adevaratii - au dovedit-o. Ai facut-o si tu si au facut-o prietenii tai. Poate ca n-ai considerat acest proces ca fiind spiritual sau psihologic. L-ai perceput intuitiv ca pe “o noua idee”. Apoi, gindind in termenii acestei idei, ai provocat manifestarea ei in viata ta.

Avem nevoie de idei creatoare. Puterea nu se afla in ceea ce faci, in ceea ce posezi, nici in sanatatea trupului. Puterea sta in folosirea spiritului si a sentimentelor tale profunde. Starea constiintei tale determina felul in care lucreaza viata pentru tine, deoarece ea nu poate lucra pentru tine decit actionind prin tine. Ideile sunt constrinse sa foloseasca materialele din tine. Aceste materiale sunt atitudinile mentale, temerile, memoria, bucuriile, dorintele tale.

De cind si-a inceput omul prima cautare a unei credinte, elaborind religii, gindirea lui spirituala i-a revelat o idee dominanta, pe care au propagat-o toate religiile si pe care au ilustrat-o toti inteleptii. Iata aceasta idee:

Viata iti este determinata de convingerile tale.

Ceea ce esti in interior iti comanda viata exterioara. Credinta in bine mareste cimpul binelui in viata ta. Credinta in ceea ce este negativ, si naste teama, iti sporeste problemele.

Exista o stiinta a spiritului, un mijloc de a folosi gindirea si sentimentele astfel incit sa te bucuri la maximum de viata. Aceasta stiinta nu te invata ca poti fi mereu fericit, prosper si sanatos - ar fi un nonsens. Insa te invata ca poti sa iti imbunatatesti considerabil atitudinile mentale si ca de aici va rezulta pentru tine, in mod sigur, mai multa fericire, o mai buna sanatate si un mai mare confort financiar. Aceste aspecte ale vietii fiind determinate de calitatea ideilor care populeaza constiinta ta de a fi, oricind iti poti perfectiona modul in care gindesti si simti profund.

Marii ginditori spirituali au recunoscut importanta orientarii spiritului spre marile idei, in loc sa fie mentinut constant, permanent, la nivelul cotidian obisnuit - ceea ce ne limiteaza la ce este marunt, plictisitor si deconcertant. Cind iti fixezi atentia asupra unui scop pozitiv, viata te sustine prin toate procesele sale si iti dai seama ca universul este cu tine si niciodata impotriva ta. Vei trai atunci cu mai multa usurinta - si poti sa o transmiti chiar si altora.

Facem parte dintr-o Intelegere Creatoare care gindeste idei noi in, si prin, constiinta noastra. Accepta-le, stiind ca ele vin pentru a actiona prin noi ca sa aduca in viata noastra o stare de lucruri mai buna; saluta aceste idei, asa cum ai face-o cu un prieten drag. Viata incearca sa iti inspire spiritul in toate felurile, pentru a te bucura tot mai mult de ea. Viata nu cunoaste imposibilul sau limitarile... Noi oamenii suntem cei care ni le fixam, ne limitam singuri. Viata nu a intemnitat niciodata pe nimeni; prin insasi natura ei nu ne poate limita.

Nu exista virtute in durere, saracie sau in nefericire. Nefericirea nu a ameliorat niciodata vreun suflet. Ea nu poate spori cimpul binelui, ci numai sa-l micsoreze. Inteligenta Universului nu poate emite ideile sale decit intr-o constiinta care este in armonie cu ea insasi si care se bucura de experienta care este viata. Aceste idei creatoare ne vor elibera de falsele concluzii ale propriei noastre gindiri negative. Sesizeaza-le, primeste-le si bucura-te de ele.

Fericirea ta e determinata de ideile care actioneaza in constiinta ta, si nu de anturajul, bunurile aflate in posesie, pozitia sociala. Fericirea nu cunoaste timpul, ea este o actiune mereu prezenta. Mentalitatea iti este fara incetare sub controlul tau personal si spiritul tau se dezvaluie necontenit. Cind intri undeva, oamenii iti arunca o privire si iti cunosc starea de spirit. Nu dai altora decit ceea ce esti.

Fericirea ta reda masura exacta a puterii cu care te daruiesti celorlalti.

A darui este baza oricarei vieti. A darui este cauza oricarei prietenii, a oricarei iubiri, a vietii si a tuturor activitatilor sociale. Insa limitele spiritului tau iti determina capacitatea de a darui. Impartaseste-ti ideile care predomina in spirit cu universul in care traiesti - toata maretia ti se va oferi, toata dragostea ti se va darui.

Esti liber sa iei din viata ceea ce vrei si sa dai vietii ceea ce-ti place sa-i dai. Esti liber spiritual, chiar daca momentan esti inlantuit material. S-ar putea ca, la un moment dat, sa fii impiedicat financiar sa faci ceea ce vrei. Sanatatea subrezita, sentimentul restrictiv al datoriei fata de familie sau o obligatie de afaceri nu sunt, pentru cei receptivi la ideile creatoare, decit o experienta trecatoare.

Daca vrei sa te servesti de viata, da atentie ideilor care te fac sa progresezi. Aceste idei ramin mereu in tine si asteapta sa le recunosti. In centrul fiintei tale, Inteligenta divina te inspira in acest moment.

Esti liber sa gindesti ceea ce vrei.

Prietenul tau pe acest drum,

Mihai

3. Elasticul si fluturele

2006-11-07T06:28:00.001+02:00

Cind trage cineva de tine, e foarte posibil sa incepi sa gindesti pozitiv...

Suporti sa te intinzi ca un elastic?

Imagineaza-ti un elastic. Il tii cu o mina de-un capat si cu cealalta il intinzi. Cu cit il intinzi mai mult, cu atit incepi sa simti ca se opune din ce in ce mai mult, tinzind sa revina la lungimea si in pozitia initiala. Pur si simplu vrea sa-si reia starea lui initiala de confort.

Daca insa continuam sa-l intindem, s-ar putea ca elasticul sa inceapa sa se "lungeasca" si sa capete o noua dimensiune. Cind ii dam drumul - isi revine, dar nu chiar la dimensiunea initiala. De fapt, a capatat o noua dimensiune.

Acum imagineaza-ti ca scufunzi acest elastic original in ceara fierbinte, si apoi il scoti repede afara, lasind ceara sa se intareasca. Daca vei repeta incercarea de a-l intinde, ai sa constati ca pe masura ce il lungesti ceara se crapa in fragmente din ce in ce mai marunte, apoi cade, detasindu-se de elastic.

Acelasi proces are loc si in ceea ce-i priveste pe oameni. Nu ne place sa traga nimeni de noi, pentru ca asta presupune sa renuntam la unele obisnuinte de comportament cu care ne simtim de altfel bine in prezent, si care chiar ni se pare ca ne ofera o oarecare protectie psihica. “Ceara” asta, avem impresia ca ne protejeaza, ne-am obisnuit asa… De fapt, mai mult decit atit, aceste obisnuinte stau in calea evolutiei noastre ca fiinte umane, si inabusa orice scinteie de progres pe care o avem in interiorul nostru profund.

Obisnuintele si dependenta de confort sunt o piedica in calea evolutiei individului.

La fel ca banda de elastic, trebuie sa experimentam temporar lipsa de confort psihic atunci cind ne dezvoltam, cind evoluam in viata. In procesul trecerii de la larva incatusata la fluture liber, acest proces fiind de fapt ratiunea existentei noastre, trebuie sa parasim coconul in care ne-am obisnuit sa lincezim. Fluturele nu se mai intoarce in coconul din care a iesit, din momentul in care si-a dezlipit aripile, si le-a intins gata de primul zbor. Nu si le mai pliaza la loc niciodata. El nu se poate gindi la o astfel de optiune.

Dar noi, oamenii, ca fiinte care pot gindi, avem o tendinta sa ne stringem din nou aripile de-abia crescute, deschise, ca sa putem reintra in coconul personal, sa ne retragem din nou in ceea ce se cheama zona noastra de confort.

Din nefericire, zona de confort reprezinta automultumirea.

Fluturele nu mai are de ales. Omul, insa, are o abilitate in a lua astfel de decizii.

* * * * *

Cu prima ocazie in care ai sa simti ca cineva trage de tine si iti pierzi confortul, reflecteaza o clipa in sinea ta si spune-tï: "Cu atit mai bine pentru mine. Am ocazia sa ma dezvolt! Si-am sa ma schimb in bine!"

De fapt, daca nu te inalti, daca nu "cresti", daca nu evoluezi, atunci inseamna ca esti mult prea atasat de confort. Si orice atasament e o piedica in evolutie (un subiect interesant - cu alta ocazie).

Cariera profesionala, "carierele" sociale ne ofera oportunitati sa ne dezvoltam consistent si sa crestem frumos. Intrebarea pe care probabil ti-o pui este "Oare pot sa fac asta?"

Intrebarea corecta nu este daca pot, ci este de fapt urmatoarea: o voi face?

Cit de determinat esti, de fapt? Si de decis? Sau, mai bine zis, care sunt MOTIVELE pentru a te hotari sa te implici in viata ta si mai departe in cariera ta?

Inca astept comentariile tale, si un raspuns de la tine in privinta asta.

Mihai

P.S. Sa stii ca adresa mea de e-mail e neschimbata: lotusds@gmail.com .

P.P.S. Peste putin timp o sa ne si vedem, aici! Urmareste in continuare acest site, pentru ca am de gind sa-ti ofer in curind un instrument deosebit de util pentru a-ti mari cistigurile. Imi place sa cred ca nu te numeri printre aceia carora saracia li se pare o virtute, si de asemenea sper ca pentru tine banii sunt doar un mijloc, in viata, si nu un scop in sine. Asta daca n-ai uitat sa visezi cu ochii deschisi.

P.P.P.S. Cineva spunea ca primul pas spre implinirea unui vis este sa te dai jos din pat...

2. Energia din cuvinte

2006-11-06T01:28:00.001+02:00

Ma bucur foarte mult ca te-ai hotarit sa faci parte din comunitatea noastra de dezvoltare personala. Ma voi stradui sa-ti ofer accesul, periodic, la cite-o perla care te va ajuta sa-ti imbogatesti, in timp, colierul succesului si sa-ti implinesti un destin fericit.

Astazi te voi asista pe drumul intelegerii mai profunde a ceea ce inseamna sa-ti maresti forta gindirii pozitive. Si sa te reenergizezi.

S-a vorbit si se vorbeste foarte mult de gindirea pozitiva. Pentru mine e foarte importanta, impreuna cu tot ceea ce tine de atitudine, de acea atitudine interioara prin prisma careia abordezi viata si judeci realitatea. Atitudinea negativa o constituie uneori impuritatile ce ne blocheaza filtrele personale si ne impiedica sa ne atingem obiectivele cu luciditate.

Acesta este probabil unul din motivele principale pentru care unii dintre noi isi rateaza sansele. Lectura placuta si, mai ales... gindire si atitudine interioara pozitiva!

* * * * *

Maica Tereza a fost solicitata la un moment dat sa participe la un raliu anti-razboi. A refuzat, adaugind cu un suris fermecator: "Cereti-mi sa particip la un raliu al pacii, si voi fi acolo."

Cunostea forta gindirii pozitive, e sigur! De multe ori crezi ca iti alegi corect cuvintele, dar ce-ar fi sa iei in considerare si mesajul pe care il trimiti in acelasi timp subconstientului? Cuvintele contin energie psihica! E foarte intelept sa fim constienti de asta, si sa facem schimbari constiente, printr-un efort sustinut si mai ales permanent pina devine obisnuita.

Gindeste-te la puterea pe care o au cuvintele care sunt "auzite" de subconstientul cuiva, caruia i te adresezi. Imagineaza-ti pe cineva care spune:
-- Am citit un impresionant numar de carti!
Nu e nici un dubiu ca vrea sa afirme un fapt demn de toata lauda, si anume ca are la baza o cultura "solida". In acelasi timp el se adreseaza subconstientului cu mesajul suficient de puternic al termenului "impresionant". Chiar daca el deriva din "impresie", si deci are o legatura strinsa cu actiunea de impresionare, cuvintul respectiv atinge o cu totul alta coarda sensibila, din punct de vedere emotional si energetic.

Iata citeva exemple care vor ilustra diferenta de calitate a energiei psihice continute de cuvintele si expresiile pe care le folosim. Pe unele din ele le mentionez si pentru ca lectia si mesajul pe care le contin sunt subtile, dar foarte puternice.

La prima vedere, fiecare pereche de afirmatii se refera la acelasi lucru. Te rog sa acorzi atentie, insa, la diferenta intre emotiile pe care ti le provoaca in interiorul tau, la nivel energetic, in momentul in care le auzi (sau le pronunti - vocea interioara!). Corpul tau va respira mai profund si postura ta se va imbunatati si se va corecta, daca le vei folosi pe cele cu mesaj pozitiv, care contin cuvinte si expresii de natura sa te reenergizeze.

De acum inainte nu voi mai minca cum am obisnuit sa maninc pina acum. > Din clipa asta voi incepe sa-mi hranesc corpul.
Sper sa pot s-o fac. > Am incredere ca voi reusi s-o fac.
Depun eforturi / ma chinui sa ating urmatorul nivel. > Ma straduiesc sa ating urmatorul nivel.
Sunt indreptatit sa am asta. > E un privilegiu sa am asta.
Voi cere asta. > Am sa solicit asta.
De acum inainte imi voi controla gindurile negative. > Aleg sa dau libertate gindurilor mele pozitive, din clipa asta.
Ii invidiez succesul. > Ii apreciez succesul.
Ce trebuie sa fac ca sa obtin satisfactie? > Cine trebuie sa fiu ca sa creez satisfactie?
Trebuie sa progresez pe urmatoarea treapta. > Aleg sa merg inainte si sa evoluez.
Nu-mi pasa ce se intimpla. > Sunt detasat de rezultate.
Cum pot sa am mai mult? > Cum pot sa fac mai mult?
O voi face chiar daca va trebui sa ma fortez. > Ma voi incuraja permanent.
Imi place ca toate sa fie perfecte, nu suport lucrurile prost facute. > Apreciez excelenta.
Am un resentiment fata de el, si nu voi uita ce s-a intimplat. > Aleg sa-l iert, si vom merge inainte.
Iti sunt asa de indatorat pentru ce-ai facut pentru mine. > Iti sunt recunoscator pentru ce-ai facut pentru mine.
Nu-i nimic rau in asta, e legal. > Nu am nimic impotriva, e onorabil.
Cind se va mai intimpla si asta? > Am incredere ca asta se va intimpla la timpul potrivit.
Ma simt vinovat ca nu imi petrec mai mult timp cu familia. > E responsabilitatea mea sa-mi petrec mai mult timp cu familia.
Sunt atit de impulsiv. > Imi place sa fiu spontan.
Asta-i parerea mea. > Simt ca asta-i adevarul.

"Secretul"...? Ei bine, nu-i nici un secret. E ceva foarte simplu si firesc. In momentul in care alegi constient cuvintele cu sens pozitiv si onest, o forta pozitiva si o putere de convingere speciala se nasc in interiorul tau.

Inceteaza sa-ti mai alegi cuvintele “cu grija”! Alege-le CONSTIENT!

Prietenul tau pe acest drum,

Mihai

1. VA INVIT: Acum e momentul!

2006-11-03T23:29:00.000+02:00

Ce trebuie sa stii despre MOMENTUL in care trebuie sa iei o hotarire sau sa faci ceva

Oare a venit momentul? Sau nu?

Ne intirziem progresul pentru ca nu suntem suficient de siguri ca "a venit momentul" sau "a sosit clipa".

Intrebarea reala, cea pe care si-o pune subconstientul, este "Care vor fi consecintele deciziei mele?" Cu alte cuvinte, ne intrebam daca a venit momentul pentru ca ne e frica sa nu cumva sa nu reusim, sa avem vreun esec. Cautam un nivel de claritate si chiar o garantie inainte de a decide ca a sosit clipa. Dar aceasta claritate e greu de definit, si astfel de garantii nu sunt niciodata date. Exista o singura garantie: aceea ca implicindu-te in a da curs viselor tale si in a-ti urmari obiectivele vei "creste" frumos si te vei dezvolta intr-un fel pe care in prezent nici nu ti-l imaginezi.

Trebuie sa intelegem ca MOMENTUL nu e atit de important ca MOTIVUL pentru care dorim sa punem in aplicare un plan, sau sa atingem o anumita stare.

Adevarata calatorie incepe cind intelegem cu adevarat ca motivul este suficient de puternic. Cu aceasta intelegere la dispozitie, sensul "momentului" se va curati de temeri.

Odata ce ne-am decis ca "a sosit clipa", calatoria care incepe nu este un drum spre A OBTINE. In schimb este un drum spre A DEVENI.

O calatorie in directia propriei deveniri, a devenirii de sine, nu este afectata de consecintele imediate. Ea formeaza caracterul si taria de sine din interiorul procesului, de la eroicul act al atingerii unor scopuri pina la implinirea destinului. Cind obiectivul dorit este atins, el va fi perceput de fapt ca un cistig de o importanta secundara. Caracterul si taria sunt principalele cistiguri; ele fac posibila implinirea mult mai multor vise, si atingerea mult mai multor obiective.

Recunostinta este protectorul acestui drum. Odata ce iti dai seama ca a venit momentul pentru ca motivul este real si important, recunostinta va fi factorul care va activa gratia divina dinauntru.

Acum vei privi provocarile, consecintele, urcusurile si coborisurile lor pe acest drum al devenirii ca pe niste lectii de viata si nu ca probleme.

Daca drumul propriei deveniri este important pentru tine si pentru scopurile tale in viata, atunci momentul, clipa, pentru a da curs viselor si obiectivelor tale este ACUM!

Iar daca visele tale nu sunt "pentru tine", atunci pentru cine sunt? Daca momentul pentru a incepe, a actiona, nu e acum, atunci cind va fi?

Da-ti voie SA FII !

Prietenul tau pe acest drum,

Mihai