Zilele astea…
Iubiri imposibile?!
Pentru ca ploua, afara si in suflet, te invit la o plimbare pe coclauri, cu masina mea. Te asigur ca nu intirzii. Unde mergem?… Nu stiu… pina la capatul lumii, impreuna, acolo unde vom fi doar noi, liberi cu adevarat sa alegem drumul… de parca azi n-am fi cu adevarat liberi, ca in fata ultimei mari intersectii din viata asta…
Hai, curaj, hai cu mine sa depasim impreuna intersectia de acum…
Daca lasam intersectia asta de acum sa-si faca de cap, daca vom porni pe drumuri diferite, va curge intre noi un fluviu, un ocean de patimi… Vom fi nevoiti sa ne privim de pe doua maluri diferite, si ne vom chinui sa intelegem din semne ceea ce vrem sa ne spunem. De-asa o seceta de cuvinte, ne vom intreba de ce ne sunt uscate gurile, si de ce ni se prafuieste sufletul… plin alta data de sentimente confirmate, acum nemiscate din loc de atita timp… Te voi privi de la distanta, din ce in ce mai departe, un fel de Fata Morgana a vietii mele, pina la care voi tinde mereu sa ajung, fara sa am, insa, nici o punte, fara sa te pot opri sa treci in alta lume unde eu nu voi mai putea ajunge niciodata.
Am construit atitea poduri, din dorinte, dar am reusit sa le darimam sfarimind prin ploi de vorbe grele malurile pe care se sprijineau. Acum ascultam, pe maluri diferite, inca vazindu-ne unul pe celalalt, trecerea timpului… Intre noi nu curge doar un fluviu de patimi, curge si timpul…
Asa cum scria Cineva, pe la inceputul verii…
| Ce rost ar mai avea sa-ti pun la timpla Cercei de dor, in seri cu luna plina, Atunci cind intre noi se tot intimpla Sa intre cearta cruda si haina… |
| Ce rost ar mai avea, sa las visare Pe usa unui suflet sa patrunda, Atunci cind orice amintire moare Si nepasarea trista ne inunda… |
| Ma rog la zeitati necunoscute, Incerc s-aduc si jertfe, citeodata In noi cutit de patima se-ascunde, Si veselia pare demodata… |
| Ce rost mai are risul, care-i sansa Sfortarilor cotidian lucrate, Daca valsam, iubito, cu nesansa, Lovindu-ne-n reprosuri, pe la spate? |
| Cind cade cerul peste noi, deodata, Se sparge-n mii de cioburi luna plina, Te las iubita si nevinovata, Te regasesc departe, si straina… |
| Ce rost mai are mersul printre stele, Daca sunt toate stele cazatoare… Iti fac sirag din dorurile mele Exact atunci cind chiar speranta moare… |
| Hranim confuzii si sapam transee, Ne tot vinam, doi lunetisti absurzi, Uitam sa fim barbat, si chiar femeie, Si suntem, de o vreme, muti si surzi… |
| Ne-am internat la Sectia “Scandaluri”, Cind luam calmante suntem mai nervosi, Visam doar lupte, n-avem loc de baluri, Si eram veseli, si eram frumosi… |
| Ce rost ar mai avea condescendenta, Cum ne-am privi in ochi, dupa macel, Cind construim, pastrind in doi cadenta, O baricada intre EA si EL… |
De-abia acum imbatrinim, de-abia acum… pina de curind intineream, amindoi…
dfhdfhdfhdf
pasarea spin a tineretii
0 comments:
Trimiteţi un comentariu