3. Elasticul si fluturele
Cind trage cineva de tine, e foarte posibil sa incepi sa gindesti pozitiv...
Suporti sa te intinzi ca un elastic?
Imagineaza-ti un elastic. Il tii cu o mina de-un capat si cu cealalta il intinzi. Cu cit il intinzi mai mult, cu atit incepi sa simti ca se opune din ce in ce mai mult, tinzind sa revina la lungimea si in pozitia initiala. Pur si simplu vrea sa-si reia starea lui initiala de confort.
Daca insa continuam sa-l intindem, s-ar putea ca elasticul sa inceapa sa se "lungeasca" si sa capete o noua dimensiune. Cind ii dam drumul - isi revine, dar nu chiar la dimensiunea initiala. De fapt, a capatat o noua dimensiune.
Acum imagineaza-ti ca scufunzi acest elastic original in ceara fierbinte, si apoi il scoti repede afara, lasind ceara sa se intareasca. Daca vei repeta incercarea de a-l intinde, ai sa constati ca pe masura ce il lungesti ceara se crapa in fragmente din ce in ce mai marunte, apoi cade, detasindu-se de elastic.
Acelasi proces are loc si in ceea ce-i priveste pe oameni. Nu ne place sa traga nimeni de noi, pentru ca asta presupune sa renuntam la unele obisnuinte de comportament cu care ne simtim de altfel bine in prezent, si care chiar ni se pare ca ne ofera o oarecare protectie psihica. “Ceara” asta, avem impresia ca ne protejeaza, ne-am obisnuit asa… De fapt, mai mult decit atit, aceste obisnuinte stau in calea evolutiei noastre ca fiinte umane, si inabusa orice scinteie de progres pe care o avem in interiorul nostru profund.
Obisnuintele si dependenta de confort sunt o piedica in calea evolutiei individului.
La fel ca banda de elastic, trebuie sa experimentam temporar lipsa de confort psihic atunci cind ne dezvoltam, cind evoluam in viata. In procesul trecerii de la larva incatusata la fluture liber, acest proces fiind de fapt ratiunea existentei noastre, trebuie sa parasim coconul in care ne-am obisnuit sa lincezim. Fluturele nu se mai intoarce in coconul din care a iesit, din momentul in care si-a dezlipit aripile, si le-a intins gata de primul zbor. Nu si le mai pliaza la loc niciodata. El nu se poate gindi la o astfel de optiune.
Dar noi, oamenii, ca fiinte care pot gindi, avem o tendinta sa ne stringem din nou aripile de-abia crescute, deschise, ca sa putem reintra in coconul personal, sa ne retragem din nou in ceea ce se cheama zona noastra de confort.
Din nefericire, zona de confort reprezinta automultumirea.
Fluturele nu mai are de ales. Omul, insa, are o abilitate in a lua astfel de decizii.
* * * * *
Cu prima ocazie in care ai sa simti ca cineva trage de tine si iti pierzi confortul, reflecteaza o clipa in sinea ta si spune-tï: "Cu atit mai bine pentru mine. Am ocazia sa ma dezvolt! Si-am sa ma schimb in bine!"
De fapt, daca nu te inalti, daca nu "cresti", daca nu evoluezi, atunci inseamna ca esti mult prea atasat de confort. Si orice atasament e o piedica in evolutie (un subiect interesant - cu alta ocazie).
Cariera profesionala, "carierele" sociale ne ofera oportunitati sa ne dezvoltam consistent si sa crestem frumos. Intrebarea pe care probabil ti-o pui este "Oare pot sa fac asta?"
Intrebarea corecta nu este daca pot, ci este de fapt urmatoarea: o voi face?
Suporti sa te intinzi ca un elastic?
Imagineaza-ti un elastic. Il tii cu o mina de-un capat si cu cealalta il intinzi. Cu cit il intinzi mai mult, cu atit incepi sa simti ca se opune din ce in ce mai mult, tinzind sa revina la lungimea si in pozitia initiala. Pur si simplu vrea sa-si reia starea lui initiala de confort.
Daca insa continuam sa-l intindem, s-ar putea ca elasticul sa inceapa sa se "lungeasca" si sa capete o noua dimensiune. Cind ii dam drumul - isi revine, dar nu chiar la dimensiunea initiala. De fapt, a capatat o noua dimensiune.
Acum imagineaza-ti ca scufunzi acest elastic original in ceara fierbinte, si apoi il scoti repede afara, lasind ceara sa se intareasca. Daca vei repeta incercarea de a-l intinde, ai sa constati ca pe masura ce il lungesti ceara se crapa in fragmente din ce in ce mai marunte, apoi cade, detasindu-se de elastic.
Acelasi proces are loc si in ceea ce-i priveste pe oameni. Nu ne place sa traga nimeni de noi, pentru ca asta presupune sa renuntam la unele obisnuinte de comportament cu care ne simtim de altfel bine in prezent, si care chiar ni se pare ca ne ofera o oarecare protectie psihica. “Ceara” asta, avem impresia ca ne protejeaza, ne-am obisnuit asa… De fapt, mai mult decit atit, aceste obisnuinte stau in calea evolutiei noastre ca fiinte umane, si inabusa orice scinteie de progres pe care o avem in interiorul nostru profund.
Obisnuintele si dependenta de confort sunt o piedica in calea evolutiei individului.
La fel ca banda de elastic, trebuie sa experimentam temporar lipsa de confort psihic atunci cind ne dezvoltam, cind evoluam in viata. In procesul trecerii de la larva incatusata la fluture liber, acest proces fiind de fapt ratiunea existentei noastre, trebuie sa parasim coconul in care ne-am obisnuit sa lincezim. Fluturele nu se mai intoarce in coconul din care a iesit, din momentul in care si-a dezlipit aripile, si le-a intins gata de primul zbor. Nu si le mai pliaza la loc niciodata. El nu se poate gindi la o astfel de optiune.
Dar noi, oamenii, ca fiinte care pot gindi, avem o tendinta sa ne stringem din nou aripile de-abia crescute, deschise, ca sa putem reintra in coconul personal, sa ne retragem din nou in ceea ce se cheama zona noastra de confort.
Din nefericire, zona de confort reprezinta automultumirea.
Fluturele nu mai are de ales. Omul, insa, are o abilitate in a lua astfel de decizii.
* * * * *
Cu prima ocazie in care ai sa simti ca cineva trage de tine si iti pierzi confortul, reflecteaza o clipa in sinea ta si spune-tï: "Cu atit mai bine pentru mine. Am ocazia sa ma dezvolt! Si-am sa ma schimb in bine!"
De fapt, daca nu te inalti, daca nu "cresti", daca nu evoluezi, atunci inseamna ca esti mult prea atasat de confort. Si orice atasament e o piedica in evolutie (un subiect interesant - cu alta ocazie).
Cariera profesionala, "carierele" sociale ne ofera oportunitati sa ne dezvoltam consistent si sa crestem frumos. Intrebarea pe care probabil ti-o pui este "Oare pot sa fac asta?"
Intrebarea corecta nu este daca pot, ci este de fapt urmatoarea: o voi face?
Cit de determinat esti, de fapt? Si de decis? Sau, mai bine zis, care sunt MOTIVELE pentru a te hotari sa te implici in viata ta si mai departe in cariera ta?
Inca astept comentariile tale, si un raspuns de la tine in privinta asta.
Mihai
P.S. Sa stii ca adresa mea de e-mail e neschimbata: lotusds@gmail.com .
P.P.S. Peste putin timp o sa ne si vedem, aici! Urmareste in continuare acest site, pentru ca am de gind sa-ti ofer in curind un instrument deosebit de util pentru a-ti mari cistigurile. Imi place sa cred ca nu te numeri printre aceia carora saracia li se pare o virtute, si de asemenea sper ca pentru tine banii sunt doar un mijloc, in viata, si nu un scop in sine. Asta daca n-ai uitat sa visezi cu ochii deschisi.
P.P.P.S. Cineva spunea ca primul pas spre implinirea unui vis este sa te dai jos din pat...
Un inceput de bloging in forta!
RăspundeţiŞtergereCe zici te teoria Stretching-ului à la Tony Robbins?
If you can't, you must!
ps. poti dezactiva "word verification" ca nu se pune problema de spam la inceput :)
Multumesc , Horia, si BINE AI VENIT aici! Ma bucur sa te anunt ca esti prima persoana care a comentat articolele mele, si deci iti multumesc si pentru timpul si interesul acordate. Va exista o colaborare pe tema blogului tau, pe care o pregatesc aici si pe care o voi prezenta la momentul potrivit. Ma intereseaza si ma... stretcheaza, ca sa zic asa!
RăspundeţiŞtergerePrivind word verification, mi-e cam teama sa nu am intrari automate; la peste 80 de vizite in primele 48 de ore fara sa fac nici o reclama, nicaieri, ma pot astepta la orice. Pina acum am vizite din USA, Canada, Franta, Germania, Timisoara, Cluj, Iasi, Braila, Buftea, Bucuresti, Constanta etc.... desi am scris totul in limba romana!
Sa auzim de bine si colaborari fructuoase!
Mihai
Buna Mihai,
RăspundeţiŞtergere"rasfoind" bloguri de dezvoltare personala am dat de paginile tale foarte bine gindite si simtite si am cedat tentatiei de a te felicita.
iti doresc sa te "intinzi" cit mai mult, sa dai si altora ceea ce ascunzi valoros in tine, caci asta e,dupa cum tu spuneai, masura fericirii .
Corina Hurloi
Corina, multumesc pentru aprecieri! Daca tentatia a fost atit de mare, ma bucur, inseamna ca am reusit si fara talent sa exprim citeva valori in care cred. Nu gindesc chiar atit de mult ce scriu, lucrurile astea sunt gindite de-a lungul unor experiente de viata, pe care, ai dreptate, le-am simtit din plin.
RăspundeţiŞtergereToti avem multe de daruit celor din jur, as zice chiar si noua insine, iar eu voi continua s-o fac fara sa mai astept nimic in schimb. La pretentii fata de altii - am renuntat, si asa imi vine sa fac si cu asteptarile. Trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea asta. E mai bine ca fiecare sa se schimbe din decizia lui, si schimbarea sa fie meritul fiecaruia. In felul asta dureaza mai mult...
Cu respect,
Mihai Popescu