Cum de mi-am facut blog?!
Acum exact 3 saptamini si jumatate inca ma intrebam ce-i acela un blog si cum vine chestia aia cu web2.0. Si de ce foarte multi se prezinta pe internet, sau chiar isi prezinta afacerea, pe noul format de pagina - blogul. Sa nu cumva sa credeti ca acum stiu totul despre bloguri... nu! Insa am mai citit cite ceva, am intrebat in stinga si in dreapta, m-am uitat si in spate (la ce-am facut pina acum in viata) si in fata (ce vreau sa urmeze, in linii mari si mici) si mi-am zis, ca ardeleanul: no, amu'! Hai sa punem cite ceva si in practica, dar si in scris, poate foloseste si altora...
Acum odata lansat, am mai si urmarit ce se intimpla: aproape 1000 de vizite, din vreo 30 de tari din toata lumea. Stiti care-i culmea? Am musafiri multi si cred ca le place, ca si voua. Desi nu am apelat deloc la advertising, vizitele si numarul paginilor accesate cresc de la o zi la alta. E un grafic care ma obliga, intr-un fel.
De fapt, daca am trecut de faza tehnica a testelor, acum atentia mea se va indrepta spre tematica abordata. Poate imi recomandati ceva (votati din meniul de sus, la Feedback, si scrieti-mi la Mesaje), ca sa stiu ce va doriti in primul rind, in domeniul dezvoltarii personale. In mod sigur intelepciune mai gasiti si la altii, iar de sfaturi cred ca sunteti cu totii satui, incepind din copilarie si mai ales din perioada aceea a adolescentei, stiti voi care.
Pentru ca din pacate, de foarte multe ori, parintii aplica o educatie de tip "faci cum iti spun = primesti recompensa", incepind de la virstele fragede ale copilului, si asta are urmari nefaste in viata si in societate. Prima faza incepe cu "NU baga degetul in priza, ca te arzi!!!", trecind prin "NU ai voie sa bei apa rece ca esti transpirat, ce daca ti-e sete?!" si continuind la nesfirsit: "Ti-am spus ca NU-ti dau voie sa te intilnesti cu el/ea, de cite ori sa-ti spun?! Si daca nu ti-am spus-o, ti-o repet..." etc. etc. Educatia NU-urilor... si ne mai intrebam de ce suntem obisnuiti sa gindim negativ?
A doua faza e spre terminarea liceului; initiata cu "Daca iei premiu, anu' asta, ai voie sa mergi in tabara, da' mai bine la mare, nu la munte, sa nu te pape ursu'... au, ce ma dor salele..." si evoluata spre "Daca iei la facultate, iti cumpar bicicleta." Sau, ma rog, blugi, margele si altele.
Dezastrul apare mai tirziu, in momentul cind fostul copil, acum un adult eventual razvratit, primeste mesajul parintesc: "Daca [te mariti cu cine-ti spun eu] / [o iei pe Maricica], va ajut sa iti iei [mobila si aragaz] / [masina]. Punct si nu discut. Aaau, salele mele..." Pentru ca apoi teroarea parinteasca sa inceteze, cea a profesorilor a apus si ea, si incepe dictatura sefilor, la serviciu. Angajatii au educatia premiilor si sunt obisnuiti sa faca ceva NORMAL numai daca primesc un bonus SPECIAL... Altfel nu. Ce daca scrie in fisa postului? Ete, na... Si uite-asa, normalul societatii in care traim (adica din care inca n-am plecat in Canada) se mai tine in firavul firesc ascuns printre temerile noastre, printre panica si ura care ne inlocuiesc prea des iubirea. Dar despre asta, alta data... sau poate votati subiectul, aici pe blog...
Da, vreau sa fac acest blog sa fie interesant, provocator si util ca informatii, idei si oportunitati prezentate. Devoltare personala inseamna foarte mult si foarte multe, in special psihologie si psihologia succesului, si nu stiu daca sunt eu atit de potrivit sa ma dau rotund pe tema asta. Nu sunt profesor de fericire - fericirea altora - atita timp cit si eu inca mi-o slefuiesc pe-a mea, asa ca tare simt ca as schimba locul de profesor cu cel al studentului. Zice ca intr-o zi, intr-o universitate canadiana, un profesor care trebuia sa mentina activa atentia studentilor pina termina el de corectat ultimele lucrari le propune urmatoarele:
-- As vrea sa scrieti acum un eseu care sa se refere la patru teme principale: sex, religie, mister si saracie. (Sigur asta o sa-i tina ocupati un timp, se gindea profesorul).
In mai putin de 1 minut insa, unul din studenti vine la profesor cu eseul terminat.
-- Vrei sa spui ca in 30 de secunde tu ai reusit sa scrii despre sex, religie, saracie si mister?!
-- Da, domnule profesor...
Profesorul ii ia lucrarea din mina si o citeste in fata tuturor:
-- "Doamne, Dumnezeule!, spuse Cenusareasa, sunt gravida...! Ma intreb care din ei mi-a facut-o..."
As vrea sa pot face si eu o astfel de compozitie, aici pe blog!
O zi buna va doresc,
Mihai
P.S. Am vazut ca intrati des aici pe blog, cautind probabil daca am mai publicat vreun articol nou. Va multumesc. Pentru a va ajuta, am sa va trimit newsletterul pe adresa de e-mail pe care va rog sa mi-o lasati in partea de sus a paginii, in stinga. De asemenea, v-ati putea abona si la feed (dupa articole, acolo unde scrie "Subscribe to: Posts (Atom)"), dar asta presupune sa invatati sa lucrati ceva mai specializat cu browserul vostru de net, sau cu un "client" = cititor de feed-uri. Cica asta se cheama "syndicalization" si n-are nimic de-a face cu sindicatele oamenilor muncii. S-ar putea sa va foloseasca, daca va hotariti sa cistigam impreuna; pentru asta vom avea nevoie sa comunicam mai des. Cred ca n-o sa va para rau sa va tot intre ceva bani la loc prin buzunare, in timp ce-i cheltuiti...
Articole similare cu aceleasi tematici
Foarte util articolul despre educatia prin NU. Acest "cuvintel", folosit gresit, are efecte devastatoare in viata.
RăspundeţiŞtergerePe plan financiar iti poate garanta saracia pana la sfarsit daca nu iti asiguri o educatie financiara solida.
Multi ma intreaba "ce sa fac cu banii care i-am pus in sertar?" :). Probabil, un raspuns ar fi, in educatia ta financiara.
Mult succes cu blogul Mihai! :-)
RăspundeţiŞtergere